Jan 27, 2019
Molimă
Într-o dimineață, copacii au început să facă plecăciuni adânci,
În locul orașului știut răsări un labirint de bolte albite.
Cu crengile, copacii și-au dat mâinile pe deasupra noastră.
Gheața le suda degetele ca o umbră de pictor neîndemânatic.
Apoi, a dat peste ei molima.
Unul câte unul, au pornit să cadă,
mai întâi câte o ramură, câte o creangă, apoi câte un copac întreg.
Stăteau nemișcați și deodată cădeau. Dar nu se auzea nimic, nici măcar clinchetul gheții pe gheață.
Pe trotuare și străzi ramuri și trunchiuri sparte.
Oamenii umblau dezorientați căci nu mai aveau nimic să își pună pe cap,
dispăruseră toate boltele și rătăceau descoperiți pe sub soarele sever și absent.
