Prin ochii ei ma vedeam pe mine. Isi alimenta privirea cu ura unui om neputincios in fata unui adevar ce o macina constant. Alterna stari de speranta amestecate cu dorinta, apoi cu chipul unui om incapabil isi continua traiul aproape mizer. Ne urmaream fiecare gest, fiecare miscare, iar in jurul nostru se tinea un razboi de culise unde fiecare vroia sa para ceea ce nu era, unde fiecare isi dorea predominanta in fata celeilalte. Ii citeam disperarea pe chip, chiar daca nu ezita o clipa sa si-o mascheze, insa eu i-o citeam, ii vedeam pana si cele mai ascunse ganduri cum ii invadau mintea in sepranta ca intr-o zi va obtine ceea ce eu detineam.