#fotografic

Expoziția personală itinerantă de fotografie Cum respiră pământul a regizorului Dan Mihalcea va fi vernisată la Muzeul Județean Buzău în data de 2 octombrie 2024 la ora 12. Prezintă Alexandru Anghel, muzeograf. Expoziția este deschisă publicului în perioada 2–31 octombrie 2024.

Cum respiră pământul este un proiect itinerant care are trei obiective: scoate în evidență o lucrare artistică, pune în valoare patrimoniul natural al României și atrage atenția asupra contaminării mediului cu materiale care pot să influențeze în mod negativ funcția naturală a ecosistemelor.

Expoziția Cum respiră pământul este alcătuită din 20 de fotografii, 84/60 centimetri, pe care regizorul Dan Mihalcea le-a realizat la Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici din județul Buzău.

Autorul spune că „Intenționat nu am pus niciun semn de punctuație la finalul titlului pentru ca fiecare privitor să îl pună pe cel care simte că se potrivește cel mai bine din punctului lui de vedere. Poate să fie semnul întrebării, poate să fie semnul exclamării, poate să rămână fără, sau poate să fie cu virgulă după primul cuvânt și, la fel, pot să fie din nou două posibilități cu semnele de punctuație aduse în discuție. Fiecare variantă are altă semnificație pe care privitorul o poate descoperi”.

Dan Mihalcea locuiește în București. Este născut în Râmnicu Vâlcea. Este regizor de film și televiziune, director de imagine și artist fotograf. A absolvit cursurile Facultății de Arte din cadrul Universității Hyperion din București în specializarea Regie de Film și Televiziune. A obținut titlul de Master în domeniul Cinematografie și Media, programul de studii Dramaturgie Cinematografică. Scenaristică de Film și Televiziune, la aceeași facultate. În prezent este doctorand în anul III de studiu în domeniul Cinematografie și Media la Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 1995 până în prezent, regizorul Dan Mihalcea a lucrat în diferite programe artistice și pe mai multe poziții în sistemul TV și în afara lui: regizor artistic, regizor de montaj, director de imagine, operator de imagine, realizator de film documentar, fotograf pentru produs, catalog și eveniment.

Regizorul Dan Mihalcea este laureat la festivaluri internaționale și naționale de film documentar. El este autorul lucrărilor care fac obiectul Expoziției itinerante de fotografie religioasă Canonicon care a fost vernisată în 12 orașe din România în perioada 2012-2014 în galerii de artă, în muzee de artă și de istorie, în biblioteci județene și centre de cultură. În București expoziția a fost vernisată la Institutul Cultural Român în 2014.

Itinerarul expoziției Cum respiră pământul a fost și este stabilit în acest moment după cum urmează:

– aprilie 2023 în București, Galeria Calderon Art Studio - Centrul Cultural Mihai Eminescu

– mai 2023 în Târgoviște la Muzeul de Istorie

– iunie 2023 în Ploiești la Muzeul de Artă Ion Ionescu-Quintus

– iulie 2023 în Pitești la Biblioteca Județeană Argeș Dinicu Golescu

– august 2023 în Târgu Jiu la Muzeul de Artă Constantin Brâncuși

– septembrie 2023 în Gura Humorului la Casa de Cultură

– octombrie 2023 în Iași la Palatul Culturii, Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu

– noiembrie 2023 în Brașov la Galeria 9 - Asociația Culturală Epithet și Asociația Culturală Artessentia

– decembrie 2023 în Târgu Mureș, Bastionul Tăbăcarilor din Cetatea Medievală - Centrul de Cultură și Artă

– ianuarie 2024 în Râmnicu Vâlcea la Galeria de Artă Cozia - Uniunea Artiștilor Plastici

– februarie 2024 în Cluj-Napoca la Muzeul de Artă

– martie 2024 în Reșița la Muzeul Banatului Montan

– aprilie 2024 în Vaslui la Muzeul Ștefan cel Mare

– mai 2024 în Bacău la Complexul Muzeal de Științele Naturii Ion Borcea

– iunie 2024 în Focșani la Galeria de Artă

– iulie 2024 în Alexandria la Muzeul Județean Teleorman

– august 2024 în Giurgiu la Muzeul Județean Teohari Antonescu

– septembrie 2024 în Brăila la Muzeul Carol I

– octombrie 2024 în Buzău la Muzeul Județean

– noiembrie 2024 în Deva la Muzeul Civilizației Dacice și Romane

– decembrie 2024 în Craiova la Muzeul Olteniei

– ianuarie 2025 în Chișinău la Muzeul Național de Istorie a Moldovei

– februarie 2025 în Cahul la Universitatea de Stat Bogdan Petriceicu Hașdeu

– aprilie 2025 în Madrid la Institutul Cultural Român

– mai 2025 în Beijing la Institutul Cultural Român

– iunie 2025 în Bruxelles la Institutul Cultural Român

– octombrie 2025 în Roma la Institutul Cultural Român

– noiembrie 2025 în Viena la Institutul Cultural Român.

Câteva informații suplimentare despre expoziția de fotografie Cum respiră pământul și despre regizorul Dan Mihalcea veți găsi în aceste trimiteri:

Expoziția personală itinerantă de fotografie Cum respiră pământul

https://www.facebook.com/cumrespirapamantul

Revista Epithet

https://www.revista-epithet.com/post/lumina-în-fotografie

TVR Cultural

TVR Târgu Mureș

TVR Craiova

Radio România Iași

Radio România Oltenia Craiova

https://www.youtube.com/watch?v=Qc1JV3kgg_E

Radio Trinitas

Expoziția personală itinerantă de fotografie religioasă Canonicon

https://www.facebook.com/canonicon

Youtube Dan Mihalcea

Before my tormentors ever Started on me I already had a serious problem, I had a photographic memory which is nothing like what most people think. Knowing what I know now and looking back on it I would have to describe as sort of a version of autism and a savant put to gather, ever seen an autistic child that just stares into space, and completely ignores all around. Then you touch them like trying to wake them and they just go ballistic.

 Well there they sat in their own world that they have created watching their screen inside their mind with whatever it takes to entertain themselves in this great big ocean of nothing that we call consciousness. It might be colors just swirling around or constant reruns of that one time a soft furry kitten brushed across their face. But it is all they know and what makes them happy. Here we come breaking their train of thought, by grabbing their arm and shaking it then blasting sound waves in to their ears. To them this may actually trigger a pain signal . We rip them out of there safe place, and when we do get their attention what do we have to offer, nothing that they even understand.

 Think of what sum call nirvana, you turn off all your senses one by one until blip you are just a ball of static. sum think you would be numb, nope you turned that off remember.  You are not nothing, you are in a sense of pure thought. I have been there and as a child I didn’t like it a bit to me it was a total loss of control. The only other alternative I had was total awareness , to this day I can't completely comprehend NOTHING even in total nirvana there was something   

 I have a constant wave of images flowing at all times I think, remember and recall in pictures.  It allows me to remember things from birth with amazing detail, but don’t ask me scores names or dates, they just aren't in the picture . I knew good and bad but not happy and sad. I learned to read with a set of encyclopedias when I was 3 or 4 , I used the pictures ok the paragraph or caption that goes with picture of the birds has this word in it, the picture of the cowes has this word in it. These birds are flying and the ones in this picture are eating these words are different, so this must be eating and this drinking. and so on. I didn't mess  around with the alphabet I just memorised the words in a few months. 

Shure could amaze people with my adult level of reading, but then I arrived at school and there was this thing called writing. What the heck is this these people have rooms full of books they don't have to write anything down it's all been done for them,writing what a stupid concept I thought.  Then came the big conflict I could teach myself to write by drawing the words I had memorized , but as soon as I started to make progress , they kept interrupting me with this stupid alphabet bologna, but backed off a bit when I wrote a 1st grade full page essay on why I didn’t need the alphabet, and I put two sentences per line using their stupid fat pencil that wrote like a crayon, I figured she would show it to the class but when we came back from lunch it was in the trash can. I wasn't treated as an amazing child when I did things like that I was treated like a freak, so I learned to keep my accomplishments to myself because nobody else really gave a rat’s knuckle. 

 I even blew it when it came to music class. there all over by the little thing with strings and colored bars on it. taking turns strumming it while the teacher played the tune . And I went over to the piano , I had studied the piano at grandma's house and the sheet music on it, and deducted that when the notes went up the little graph you went right on the keyboard and when the notes went down you went left so the lines represented the keys. so I didn't need to know all the notes , as long as I started on the rite note. But I didn't dare make noise at grandmothers, so I didn’t test that theory. But this was musick class write the music was much easier to read, and I noticed how the tone of the music followed the words. Without even realising it I sang the words to get the rite tempo, that was a little backwards but it worked quite well. so there I was Drowning out the teacher with,  Oh When the saints go marching in, oh when the saints go marching in, Oh how I want to be in that number when the saints go marching in. Realising my mistake I stopped abruptly, to a silent room and heard about three oh nos and a girl said you're a freak, teacher said If you’re   mom had taught you the alphabet instead of the piano you would be doing just fine right now.