Un nou an, o noua lovitura. Am crezut ca va fi bine, ca se va ajunge la ceva durabil, dar uite ca iar m am inselat. M ai dezamagit atat de tare, dar tot nu te pot urî, nu am cum. Nu sunt atat de inghetata sa fac asta. Stiu ca atitudinea pe care o am legata de oameni poate nu e cea mai potrivita, ca incerc sa vad ce e mai bun si sa iert persoanele care chiar au insemnat pentru mine. Poate crezi ca sunt imatura si nu am cum sa inteleg unele situatii, nici macar nu mi ai dat sansa si ca si EL, m ai acuzat si ai plecat, macar el ma saluta. Dezamagirea am ajuns sa o simt din ce in ce mai puternica si doare..ma doare ca persoana in care am crezut a ajuns sa fie genul de persoana pe care nu voiam sa o cunosc. Nu cred ca ti am cerut niciodata prea multe si am incercat sa fac sa fie bine, iar tu in unele situatii ai profitat, cum faci cu aproape fiecare persoana din viata ta si nu cred ca meritam asta. Daca ai fi aratat putin macar ca iti pasa poate era altfel, parca "tineai la mine" , nu asa tin oamenii unii la altii.
Poate vei citi asta. Vreau sa stii ca n am nimic cu tine. E trist ca sa iti calci putin orgoliul este atat de greu pentru persoanele la care cica tii. Nu te condam, ca doar nu te am inteles niciodata. Nu inteleg de ce am mai fost prieteni daca o luam asa..in fine. Bafta in viata, ca prieteni oricum iti faci usor.
