Tot ce fac e un paradox.

Sincer să fiu, nici nu știu dacă scrisoarea aceasta are într-adevăr un destinatar la urma urmei sau nu. Dar cu siguranță are un expeditor, acela fiind sufletul meu. Nu știu dacă tu vei citi vreodată ce scriu aici, ce reacție vei avea, cum și ce opinie vei avea. Eu, unul, știu că voi citi peste ani, voi zâmbi, poate voi lăcrima, exact cum fac acum când scriu cuvintele acestea. Îmi cer iertare în avans pentru fiecare element înșiruit aici ce potențial te va răni.

Atunci când te-am zărit, nici în cele mai umede vise ale mele, nu credeam că vom ajunge aici și vom trece prin această călătorie. Să fiu sincer, am fost foarte surprins pe parcursul conversațiilor noastre inițiale și de aici am observat stângăcia mea în raport cu tine. O stângăcie necaracteristică mie, dar care totuși sper că a avut un efect pozitiv, că a oferit o nuanță de șarm.

Am știut de la bun început la ce mă înham, chiar dacă poate acum nu crezi asta. Realist, fiind un overthinker, m-am gândit că drumurile noastre vor putea ajunge aici, dar am încercat să fac totul astfel încât să nu fim nici măcar tangenți cu momentul ce îl trăim. Ne-am găsit în două etape total diferite ale vieții noastre, etape care puteau și pot fi înlănțuite, iar eu cred asta și azi. Pot vorbi doar în nume propriu, însă eu am încercat să fiu versiunea mea cea mai autentică, adaptată la situație și să iau lucrurile ca atare. Am încercat să aplic zi de zi tot ce am învățat despre mine în ultimii ani, să nu mai fiu nesimțitul ce am fost odată și să dau din toată iubirea mea.

Fiecare dintre noi are niște lupte interne, iar într-adevăr, uneori luptele respective câștigă și arată rezultatul la suprafață. Prin comportamente, acțiuni, cuvinte sau prin lipsa lor. Am fost și sunt mândru de tine, încă din primele săptămâni de interacțiune și până în ziua de azi and beyond. Și ai de dus atâtea lucruri în spate, încât mi-e și greu să-mi imaginez cum e. Ți-am zis, într-o zi, că dacă aș putea să iau din durerile și din lucrurile tale ce trebuie să le cari, aș face-o instant. Poate chiar și acum. Mi-aș dori să nu uiți vreodată cât de mândru sunt de tine.

Încă din momentele incipiente, am tratat relația noastră cu cea mai mare seriozitate și cu o implicare mai mare ca oricând. Tu ai avut cel mai mare rol în această implicare. Doar tu. Nu știu dacă și cum ai văzut asta, dar eu am văzut doi oameni diferiți, cu multe puncte comune, la fel de multe puncte de diferență, dar cu un viitor frumos împreună. Nu a existat zi sau decizie în care gândul meu să nu migreze către tine și să nu mă interesez de cum te-ar afecta pe tine. 

Cum ți-am zis și zilele trecute, poate sună prea idealist, dar simt că ți-am dat tot ce am avut mai bun și încă puțin mai mult. Și asta m-a golit, m-a descărcat ca pe o baterie. Nu a fost suficient pentru tine și poate te-a sufocat. Și nu îmi pare rău, pentru că știu că am fost acolo în momentele grele. Știu că am dat tot ce am avut mai bun având acel context lângă mine. N-am fugit și sunt mândru de asta.

Amândoi am greșit, dar eu pot doar să subliniez greșelile mele. Am greșit că nu ți-am spus mai des că te iubesc, deși simțeam și simt cu adevărat asta. Și oh, Doamne, privind în urmă, uneori aveam așa emoții să îți spun asta. Am vrut să urlu la tine, să înțelegi că te iubesc, dar uneori simțeam că vorbesc cu un perete. Și când ne-am spus, fugitiv, într-o noapte aceste două cuvinte, am plâns. Nu vedeai, dar eu, în întunericul acela, plângeam. Plângeam și la volan, plângeam și mă rugam pentru tine. Am încercat să demonstrez iubirea mea prin gesturi, acțiuni, prezență, suport, ajutor și cuvintele frumoase ce ți le-am rânduit de atâtea ori, dar am ratat să îți spun că te iubesc și că sunt mândru de tine. Am încercat să construiesc baza unei relații oneste, lungi, împlinitoare, zi de zi. Am făcut asta din pură iubire, nu pentru că trebuia să bifez niște căsuțe din comportamentul unui bărbat ideal. N-am cerut nimic înapoi, n-am dorit să fiu pus pe un piedestal. Sper și cred că am avut niște așteptări sănătoase.

Am încercat zi de zi să nu reacționez impulsiv, să învăț zi de zi de la mine, de la tine, de la noi și să îmi arăt aprecierea, iubirea. Trăirile și emoțiile tale întotdeauna au fost importante pentru mine, de aceea răbdarea mea a fost acolo. Am căutat să facem echipă, și crede-mă, nu degeaba ți-am zis încă de la începuturi că te consider partenera mea. Am vrut asta, am venit cu ideea asta încă de le începuturi. Nu mai am 24-25 de ani să fug de responsabilități, de cuvântul meu. Mi-am dorit relația cu tine și cu siguranță o parte din mine, încă își mai dorește asta. Dar aparent tu nu.

Am încercat din răsputeri să ofer un spațiu safe, să elimin un viitor fals, nerealizabil, să mă concentrez pe lucrurile concrete. Te-am înțeles chiar și atunci când nu te înțelegeam, fiindcă se vedeau că rănile tale sunt deschise, sângerânde și marile insecurități te dărâmă. Am încercat să am grijă de sufletul tău, să te susțin în toate visele și să am grijă de inima ta mare.

Am făcut asta fiindcă și eu am fost în locul tău. Am făcut asta din suflet și nu mi-am dorit vreodată să te simți datoare. Uneori trăiesc și acum cu răni deschise, sângerânde, chiar la vedere. Depinde de zi, de perioadă, de moment. M-am ajutat singur, dar am fost și ajutat de unii oameni din viața mea cărora le sunt veșnic recunoscători. 

Am continuat să dau tot ce am avut mai bun din mine chiar și atunci când m-ai rănit, când m-ai doborât. Uneori ți-am întins mâna să mă ajuți, alteori m-am ridicat singur și doar abia spre final am simțit că nu mai pot face față, fiind dezgolit, secat. Și îți zic sincer acum, mi-aș fi dorit să pot să fi dat mai mult, mult mai mult, astfel încât să nu ajungem aici. Să nu uiți de locul în care te-am sărutat ultima dată.

Nu demult am pus serialul pe TV și mi-am deschis o pungă de jeleuri. Azi am ales să încep două chestii. Să scriu aici, pe telefon idei și gânduri ce mă trimit către tine, draga mea. Știu că ești departe, la câteva mii de km, iar eu încerc să îți fiu foarte aproape. Distanța nu ne ajută, dar voi încerca să te sun zilnic, să răspund cât se poate de rapid și să fiu transparent, ca deobicei.

Al doilea lucru ce l-am început azi este o ”temelie” pentru ceea ce vreau eu de la noi. Să știi că nu îmi doresc ceva simpu, îmi doresc ceva de durată alături de tine. Vreau să creștem împreună, să ne îndeplinim visele unul alături de celălalt și să fim o versiune mai bună a noastră în fiecare zi.

Vei găsi în acel carnețel câte o întrebare mai diferită. Atât referitoare la noi, cât și la mine, la tine, la posibile scenarii. La unele întrebări vei putea răspunde acum. La altele, va trebui să mai treacă timp să afli răspunsuri.

Sper, totuși, ca mare parte din întrebări să fie deja lămuritoare referitoare la prezența mea, dorința mea de a fi alături de tine și de a te susține. Vom avea și momente grele, poate mai grele, însă eu îmi reafirm poziția. Sunt alături de tine, sunt deschis și orice îmi vei spune, eu voi lua act și voi încerca să fac tot ceea ce pot mai bine.

Suntem în momentul în care învățăm unul despre celălalt și e un moment atât de frumos. Îmi doresc să îl înmagazinez, să îl înrămez și să ne amintim împreună, peste ani și ani, de această perioadă. Sunt aici pentru un drum lung, cât mai lung. Și voi fi aici.

M-am trezit cu o durere imensă de cap, mahmur. Totuși, în amețeala mea, am reușit să îmi aranjez frumos costumul. Am sărit cu ceilalți băieți în piscină azi-noapte, a fost pretty wild, dar ne-am distrat foarte bine.

Mi-am dat seama, dar am greșit și îmi pare rău că nu te-am luat cu mine. Nu știu cât de bine te-ai fi simțit cunoscând atâți de mulți oameni, pe mama, dar să știi că m-am gândit la tine non-stop. Ai și văzut asta. Nici nu mai știu ce ți-am spus la telefon, mi-e și rușine să te întreb. Dar, să știi, ai un rol atât de frumos în viața mea și îmi doresc să împart fiecare mică experiență cu tine.

Aș fi dansat cu tine pe melodii ritmate, pe melodii mai slow, ne-am fi băgat picioarele în apă și am fi stat pe nisip, doar noi doi, povestind și răzând. Aș fi venit cu shot-uri la tine, cu săruturi și ne-am fi pozat. Suntem foarte frumoși împreună, ai văzut asta, iar noi doi ne potrivim din atâtea puncte de vedere.

Mi-am gătit azi niște orez obosit și piept de pui cu ardei. Doar orezul e obosit, aparent încă mai am de învățat la capitolul gătit. Credeam că știu să fierb un orez. Nu a ieșit extraordinar, dar din greșeli învăț. Mai ales dacă e vorba de gătit.

Începe toamna, încet încet. Acum ceva timp fiecare dintre noi intra pe porțile facultății și pășea sfios, confuz, neștiind ce îl așteaptă. E și vremea frunzelor, iar din păcate, temperaturile scăzând, nu o să te mai văd purtând rochiile tale frumoase, colorate, în care ador să te văd.

Ție îți stă bine oricum, indiferent de cum te îmbraci, dar în rochie ești magnifică. Elegantă, simplă și cuceritoare. Și da, m-ai cucerit. Sunt complet cucerit, să știi.

Ți-am luat o rochie, e mai de vară și îți stă foarte bine. Abia aștept ca soarele să pună din nou stăpânire pe țara noastră și să te văd în ea, să te țin de mână în curtea ta și să sărim pe trambulină. Atunci când mă ții de mână, lumea devine mai liniștită, mai bună. Chiar dacă genunchiul meu nu prea îmi permite asta, atunci când sunt cu tine pe trambulină, parcă Pământul nu se mai învârte. Nimic nu mai contează. Suntem doar noi doi, vântul ce bate prin copaci și din când în când Gin care vine să ne cheme la joacă.

Ești frumoasă în rochie. Și cele elegante, și cele de noapte, dar și cele de zi. Ești frumoasă ca om, să știi. Reușești să mă supra-motivezi, cumva, nu știu cum. Sunt motivat de mine însumi să devin o versiune mai bună a mea, iar alături de tine, ca partener, simt că am loc unde să cresc, unde să mă cunosc și unde să te cunosc.

Te văd și cred că se întâmplă ceva cu tine. Te întreb cum ești și parcă nu-mi răspunzi. Dar sunt aici. Sunt aici să te ajut, să fiu stâlpul tău necondiționat. Chiar dacă nu-mi ceri asta. Sunt dispus și sunt aici să te ajut cu orice element cu care te pot ajuta, indiferent de natura lui. Nu fug, nu plec nicăieri. De câteva luni, știi bine, ai atenția mea, inima mea și pot să spun că și o parte din sufletul meu angrenat în această furmoasă călătorie. Dacă din momentul acesta simți că te pot ajuta într-o anumită direcție, las totul baltă și trag de tot și toate ca să fie bine, să ne fie nouă bine.

Lucrez la mine, săptămână de săptămână, zi de zi. Pot da 400% în fiecare zi, pentru că indiferent de toate, tu ești partenera mea. Am ajuns departe singur, sunt într-un punct bun. E timpul tău să strălucești, iar eu sunt aici. Cu toate armele mele, de partea ta.

Ceea ce vreau să-ți spun, fără să te sperii, e că eu te iubesc, țin la tine. Nu spun ceea ce spun ca să te schimb, ci spun doar ca să fim noi înșine o versiune mai bună.