nopți pierdute în brațele întunericului

ce penibilă mi se pare viața uneori. profită de orice moment ca să te facă să te simți mizerabil.

când te uiți la oameni, te vezi pe tine în imperfecțiunile lor?  îți vezi reflexia în mizeria lor? te alină durerea lor? te regăsești în temerile lor? îți e frică de iubirea lor? nu-i așa că singurătatea a devenit confortabilă și că cel mai mic semn de afecțiune te lasă perplex, fără reacție și fără să înțelegi cum de...  ... cum de te iubește cineva și pe tine.

ai idee cât de rău e să simți că ai putea să îndepărtezi pe cineva de tine doar din cauza faptului că te paralizează depresia? că simplul fapt că ești cine ești, i-ar putea face să se sature de tine?

să te iubesc pe tine va fi extrem de ușor.

tristețea asta...  tristețea asta și-a făcut loc în trupul meu și mi s-a lipit de oase, s-a impregnat în ele. îmi atârnă de piele, mi s-a înfășurat pe organe, mi s-a strecurat prin vene...  am fericirea în fața ochilor, pe un ecran. este? e departe.  prea departe.  de fapt, în mâinile mele nu e nimic. nu a fost niciodată. m-am ținut numai de aer până acum și eu care credeam că mă ține ceva suspendată deasupra hăului ăsta infect.  nu e nimic.  e doar aer.  doar iluzii.  și cad.

mă simt de parcă... îmi vine să-mi smulg venele din carne uneori. crezi că dorința de a-mi vedea propria piele sfâșiată, mă face nebună?

mă faci să zâmbesc ca o proastă de fiecare dată când mă gândesc la tine, dar în același timp, simt și tristețe. ești atât de departe de mine. fizic. da. ești. și tot ce vreau să fac în momentul ăsta, este să te iau în brațe.

tot ce încercăm să facem e să ne creăm o imagine cât mai falsă, nu ca să inducem pe alții în eroare cu privire la cine suntem, ci pe noi înșine.

au amuțit cuvintele în mine de câte dezamăgiri am suportat.

mi-e silă de oamenii care pretind că le pasă... îmi e silă de ei.

așa că pentru prima oară după foarte mult timp, mă simțeam iar singură.

așa că totul s-a terminat; am trăit în vis și m-am trezit în realitate.

aș vrea să-ți vezi și tu chipul când dormi. ești așa pașnic.

iubirea ta e formată din insulte.

nu prea îmi mai găsesc pacea zilele astea...

crezi că dacă accept iubirea în viața mea, o să se întâmple ceva rău?