P o p p y

Se zice că nu avem nevoie de o cineva sau ceva pentru a fi fericiți, dar uneori simt ca fericirea mea vine din un simplu ”Bună!”, de o carte bună și muzica preferată.

Uneori mă gândesc că mi-e mai bine fără tristețe, dezamăgiri dar acestea sunt sentimente care mă modelează, acestea m-au determinat să scriu.

Cele mai frumoase dimineți sunt cele în care scriu până dimineața și văd răsăritul cum îmi luminează ziua.

De ce ai vrea să trăiești într-o lume a ignoranței în care nu există iubire?

Și tuturor le va păsa atunci cand voi fi cu un picior în groapă sau când nu voi mai fi, deoarece atunci când avem ceva nu prețuim, când îl pierdem, îl vrem înapoi chiar dacă nu mai există.

Fericirea mea a dispărut cu mult timp în urmă, vocile din capul meu mă țin trează noapte de noapte, dar nimeni nu observă vreo diferență, atâta timp cât ai un zâmbet pe față și spui "Sunt bine!" toți vor fi împăcați, pentru că nimănui nu-i pasă cu adevărat.

Și uneori stau și mă gândesc, cum ar fi daca persoanele pentru care scriu ar vedea tot ce am scris, câte sentimente am investit în ele și m-au abandonat, altele m-au îndepărtat. Mă întreb oare s-ar simți vinovate pentru câtă durere au cauzat?

Aștept ziua sperând la fiecare apus că va fi alt sfârșit.

Moartea inspiră, Când suferința expiră, Inspira durere care se cerne, În a nopții tăcere, Iar pianul de afară, Cântă o melodie bizară.