nic

cumpărături de familie, rafturi reci, lucruri normale.

pe telefon:

“not a father congratulations”

și continui să împingi căruciorul

în mijlocul raionului de lactate

Printre priviri derutate

Și pierdute

În ecrane sau

Reflexii

În ferestre pătate

De urme pe care

Nimeni nu le-a mai atins.

Şi mă pierd în mulțime,

Dar reușesc să mi amintesc

Că atâta timp

Cât mă țin strâns

De bare

Nu am să mă rătăcesc.

Nasul meu încă te miroase.

Mâna mea încă te atinge.

Ochii mei încă te privesc.

Gura mea încă te strigă.

mi-e dor de universul din jurul ei

de lucrurile pe care le observa

de poeziile pe care le punea

sunt obișnuit să stau la curte

să alerg prin gazon

și să strig

SUNT LIBER

dorul doare

nesiguranța de mâine

golul ăsta

și liniștea

care apasă mai tare

Si ce tarziu e…!

E tarziu sa ti spun, nu

Ca si cum nu am.

Problema e ca e tarziu, caci eu cand ma culc

Altii se trezesc si innebunesc ca nu

Nu exista nicio mana calda pe pieptul meu sa-l incalzeasca

Sa l zgarie cu unghii de felina

Sa l modeleze ca pe plastilina si

Sa mi sufle n creasta si

Sa ma amorteasca ca o aspirina

Si k ul ala era ceva dar l am lasat

Si acum ea m a lasat

Si toate m au lasat

Si mintea m a lasat

De ce?

Am dat mereu doar cu pace

Nu mi place si totusi indur

Sunt un dur si imi place sa simt pur

Si simplu e cand ma gandesc la suflul tau

Pur si simplu ma zboară si zau

Imi place si simpatic lup la luna plina ma fac om

Si ea m alina

Dar e tarziu..