watever, nevermind

E trist în ăsta univers cuprins în negru, Dar tot atît de vesel este și-n’afara lui, Cine sunt eu să spun că totul e funebru, Doar n-am trăit destul... dar viață-n mine nui.

De ce-mi mai scriu prostiile pe aste siteuri goale, De ce tot ma prefac sa fiu mai mult decit am fost, Eu ma inchin tot tie, Thanatos zeu fara de paloare, Dar ca si restu zeilor... demult tu esti compost.

Aș spune că fiecare dintre noi are un idol, un om care am vrea să ne ”vadă”. Mereu privim la el în sus ca la un ZEU. Un Apollo, care mereu luminează drumul din fața noastră, chiar dacă nu o știe. Noi tindem spre El ca spre un vis care nu-l vom putea atinge niciodată. Tot ceea ce facem, în sumă, este simpla dorință, egoistă, de a ajunge la Acel nivel, la nivelul unui nemuritor. Tot asta pentru a ne  permite să ne așezăm lîngă El, să ne uităm în jur și să spunem că e “bine”. Ani de studii și de lucru, cu ridicări și căderi, irosiți pentru atingerea acestui “scop”…. Dar ce se întîmplă cînd ajungem acolo? Oare ne ajunge nouă asta? Oare asta, noi am vrut într-adevăr? Oare am avut noi vreodată un țel anumit?

Doar atunci cînd acest zeu ne “vede” , noi ințelegem cît de mici și de neînsemnați de fapt suntem. Cît de mult ne-am înșelat în tot ceea ce făceam și cît de naiv era acest vis al nostru. Putem doar să rîdem de această ironie. Noi înșine ne-am creat propriul iad pe pamînt ca să atingem piciorul unui zeu inexistent. Crezînd că avem un scop bine stabilit noi uităm cine sutem… asta doar dacă vreodată am știut-o. Aici însă, incepe adevăratul iad pentru noi. Uneori e prea tîrziu să te mai cauți pe tine și să te chinui în propriile gînduri. Noi, din păcate, nu traim în acea lume care vrem s-o vedem în jurul nostru. Nu contează ce ochelari purtam roz sau negri. Cei mai important de fapt este că noi pîna acum n-am deschis ochii la lumea reală.

Bună dimineața copii!!!! este timpul să creștem și să înțelegem că nu există ”zei”, doar iluzii. Nu există idealuri doar expresii. Nu există perfecțiune doar realitate. Nu mai e timp de visat și de fugit spre infinit, n-o să-l ajungeți, dar mereu este timp să faci ceva, să mergi înainte. Mereu este timp să înțelegi că unicul ideal care trebuie să existe ești TU, cel din viitor, cel care TU vreai să fii, cel care poți să fii. Și restul tot depinde numai de tine.

 22:41 11.04.2019