Lady L.

Primul lui concert pe plajă, la Puya. 🩵

Petrecere aniversară, botez, înapoi la aniversare și în curând la concert pentru că e vară și vara nu se doarme, se știe. 🌻

E una din zilele alea când timpul aleargă înaintea mea but hey, n-o să mă plâng că-s printre oameni, socializarea offline bate orice pun aici.

Mi-a zis cineva din online că i-a atras atenția profilul meu tocmai pentru că nu e “picture perfect life”, pare real și m-am bucurat, pentru “că nu e nimic ireal aici, sunt doar diferite forme de “eu, multiplicate în fotografii și dublate de descrieri prea lungi. Uneori.

Șorici, anyone?

Mă număr printre ultimii romantici în viață și n-o las să treacă altfel decât așa, adorând fiecare pas. 🌈

The art of noticing. Și mai ales bucuria descoperirii. Eu nu sunt niciodată cu adevărat singură, indiferent cine e în jurul meu. Port în retină un filtru special pentru toată frumusețea lumii și nu, n-o pot rata. O și documentez, desigur.

De ieri am lansat și canalul de Instagram. Nu știu încă cu ce se mănâncă, știu doar că voi posta acolo conținut care nu va ajunge în story sau în feed. Ori mergem pe exclusivitate, ori nimic!

Vă mulțumesc că sunteți. Aici, acolo, dincolo și peste tot.

Căutări.

Un prieten din București m-a întrebat dacă vin la Nebula X, la NIBIRU și m-a provocat să aflu de ce n-am primit încă o invitație la eveniment.

Așadar, de ce n-am?

Nu toate zilele sunt picture perfect. Uneori e și cu mici accidentări, cu limbaj nepotrivit, cu mâncăruri prăjite, cu scuze și oboseală, cu căldură și alergătură.

Dar asta nu înseamnă că n-o să păstrez mereu, orice s-ar întâmpla, dovezi foto că nimic nu durează pentru totdeauna. Nici rele, nici bune.

Recunoscătoare pentru prietenii care-s acolo, cu totul, și-n zilele mai puțin ușoare. Că viața e și așa, uneori.

Nu toate zilele sunt picture perfect. Uneori e și cu mici accidentări, cu limbaj nepotrivit, cu mâncăruri prăjite, cu scuze și oboseală, cu căldură și alergătură.

Dar asta nu înseamnă că n-o să păstrez mereu, orice s-ar întâmpla, dovezi foto că nimic nu durează pentru totdeauna. Nici rele, nici bune.

Recunoscătoare pentru prietenii care-s acolo, cu totul, și-n zilele mai puțin ușoare. Că viața e și așa, uneori.

Nu toate zilele sunt picture perfect. Uneori e și cu mici accidentări, cu limbaj nepotrivit, cu mâncăruri prăjite, cu scuze și oboseală, cu căldură și alergătură.

Dar asta nu înseamnă că n-o să păstrez mereu, orice s-ar întâmpla, dovezi foto că nimic nu durează pentru totdeauna. Nici rele, nici bune.

Recunoscătoare pentru prietenii care-s acolo, cu totul, și-n zilele mai puțin ușoare. Că viața e și așa, uneori.

Aerului condiționat, cu dragoste.

Am descoperit piesa asta ieri.

Și am făcut o poză la perete, că pe prima am vărsat-o în pat, pentru prima dată în viața mea.

Arta cere sacrificii. N-am vărsat în alte părți decât pe niște pantofi albi ai unui om care nu m-a spulberat, iată. Mă rog, nu atunci, dar asta e altă poveste.

Bună dimineața, viață! Cafea?

Pe balcon, la sfârșitul unei zile pline în care mi s-a reconfirmat, încă o dată, că suntem mai ales ceea ce dăruim și că toată iubirea cu care ne lăsăm amprenta în univers și în oameni, se întoarce.

În gândul bun, în rândul bun, în oamenii buni.

Recunoscătoare pentru oamenii-poveste, pentru oamenii-oglindă, pentru oamenii mei frumoși.

Astăzi e ziua omului care m-a salvat fix așa în agenda telefonului: Fericire.

Pe mine, m-a. Salvat.

Promit să nu mă dezic de acest nume, pe cuvânt!

Ce bine că ești! 💚

Întrebări.

Astăzi a plecat spre editură manuscrisul antologiei “Dor de mama.”

Vă las o bucățică din ea, din mine și vă rog să o primiți cu blândețe.

“Privesc spre ea, spre viața ei deloc simplă și niciun pic ușoară, c-un amestec de duioșie și frânturi mici, țepoase, din furia că n-a făcut mare lucru să schimbe asta. O văd în toate femeile care își îneacă tristețile în alcool, în nevestele abuzate, în fiicele ignorate, în mamele care meritau un nume pe o statuie de tip monument istoric și care-l au doar pe o piatră funerară. Toate femeile pe care le-a admirat în viață și care mi-au sculptat cei mai importanți pași aveau 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑒𝑎 și 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑎̆.

Siri, play „𝑇𝑒 𝑣𝑎̆𝑑 𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑒” de la TAXI.“

Mulțumesc @granule_de_fericire pentru încă un drum împreună. Ne vedem în curând la lansări, alături de Anca și ceilalți oameni faini care semnează antologia. De abia aștept să ne primiți în sufletele voastre.

Nu le caut, mi se arată.

Dialog la plecare, cu juniorul de aproape 10 ani:

- Ce hot ești, mami!

- Mulțumesc, dulceață. Și mă fâstâcesc ca o alintată.

- Dar știi de ce? mă întreabă și apoi îmi trage de unul dintre cerceii de la Atelierul Fermecat

Zâmbesc dar fac și o față ușor dezamăgită și-mi zice, ca să mă anime înapoi:

- De la cercei. Dar și pentru că ești frumoasă.

Facem schimb de iubire și închide ușa, că unii dintre noi nu au vacanță de vară.

Astăzi voiam să vă arăt cum stă părul meu când adorm cu el ud, ce volum de leoaică și ce Tina Turner sunt doar acolo, da’ m-am răzgândit.

Nu suntem atât de prieteni.

În schimb am dat de acest curcubeu pe balcon și am zis să îl împart cu voi.

Primiți?