Atemporal
Din punct de vedere metafizic, toți oamenii sunt supuși energiei dualității (energia bazată pe frică, în ezoterism), pe care Schopenhauer o numea „voință”.
Cei care fac saltul spre ataraxie (la vechii greci: Ἀταραξία - liniște, calm, seninătate), care e același lucru cu starea de nirvana (în budism), neutralizează energia dualității prin alchimie spirituală și devin „nemuritori și reci”, precum Luceafărul lui Eminescu.
Tot ce există este supus modelului + 0 - :
universul (timp, spațiu, energie),
omul (suflet, spirit, minte),
atomul (protonul e +, electronul e -, neutronul e 0).
Zero sau Vidul este cel ce devine 9 (mișcare în spirală) și creează realitatea prin + și -, deoarece fără acest echilibru dintre opuși, fără simetrie întregul univers ar colapsa într-un singur punct.
Prin ataraxie treci la un alt mod de a fi, treci dinspre a fi la cheremul dualității (minus și plus, agonie și extaz, suferință și fericire) la a stăpâni dualitatea prin a te situa în punctul 0 sau 9 (Vidul sau Absolutul).
A fi nemuritor și rece precum Luceafărul este o stare psihologică specială a plenitudinii ființei interioare, lipsa dorințelor, satisfacția perfectă, trăirea plenară în prezent, în atemporal, pacea profundă, extazul ființei, detașarea absolută de lumea exterioară.
Această condiție face imposibilă o nouă naștere după moarte.
