Suntem prosti. Suntem orgoliosi si panicati si muti. De ce? Hai sa vorbim! De ce sa ne omoram atat de incet unul pe altul? Nu mai bine infigem cutitul in rana cat mai repede? Pentru ce ma tii asa? In aer...In deriva...Ma lasi sa ma innec in propriile-mi ganduri despre tine. Vrei sa stii ceva? Nu meriti gandurile mele, nu meriti nimic din tot ce vreau sa iti dau. Nu meriti dragoste. Nu si daca ma vei lasa asa...singura, fara cusur, plina de idei si sperante, filme false.

        Mi-ai spus sa citesc o poezie, „Suflete, bun la toate” de Sorescu. Am citit-o repede ca sa aflu ce gandesti. Deci recunosti ca m-ai folosit...Atunci de ce aproape plangi pe umarul meu? E vina, nu-i asa? Regreti. Regreti ca nu ai vrut sa fii mai mult in momentul respectiv. Regreti? Regreta, dar tine-ma minte pe mine asa cum am incercat sa fiu mereu. Mereu am vrut sa fiu cea care iarta si am iertat. Te-am iertat pe tine, pe multi. Dar pe tine te-am iertat cel mai repede. Te-am iertat pentru ca stiu ca esti sensibil si stiu ca nu ai vrut sa fie asa. Te-am iertat pentru ca vad ce ascunzi sub glumele tale zilnce si stiu cat de singur ai fost. Asa ca, de la singura la singur, te-am iertat si am vrut sa iti dau tot. Inca vreau. Chiar vreau. Imi pare rau.

         Imi pare rau ca nu am fost ceea ce ai vrut atunci, dar poate sunt acum. Sunt? Raspunde-mi sincer. Chiar daca nu e ceea ce vreau sa aud, vreau sa fii tu, asa „problematic” cum te crezi, cum te critici. De ce esti asa cu tine? Iubeste-te! Iubeste-te pentru ca eu nu stiu cum sa te iubesc de doua ori mai mult. Imi pare rau ca nu am curaj. Sunt o fricoasa. Mi-e frica sa iti spun ce simt, ce vreau. Pe tine te vreau si mi-e frica. Ajuta-ma! Vino tu la mine primul, te rog. Vino sa te strang in brate. Vino sa imi umpli inima de fericire. Vino sa ma scoti din starea asta tulbure.