#tabletă

Patru…   Tot despre umbră, în alte întrebări… Cum se formează umbra? E atunci când încercăm să reprimăm fapte, întâmplări, trăiri din viața noastră. Ca să-ți înțelegi umbra și să o birui, ceea ce judeci și urăști ajungi chiar tu să devii. De ce apare umbra în viața noastră? Nu putem „să devenim deștepți” până când nu acceptăm și umbra faptului că nu avem cum să le știm pe toate și putem să fim și…

Trei…   Perspective creștine și nu doar atât… Atunci când sărbătorim Paștele, celebrăm Lumina și Învierea; deseori, perioada dinaintea sărbătorii este provocatoare pentru mulți dintre noi și, poate nu întâmplător, Săptămâna Patimilor pune lumină pe acele imagini ale noastre pe care preferăm să le lăsăm în întuneric, să le ascundem de lume, pentru că nu suntem bucuroși de ele, acea parte numită…

Doi…   Fără poezie despre umbră? Chiar așa, fără pic de poezie? Nu prea se poate. Știm că umbra este o zonă în care lumina directă, generată de o sursă, nu poate ajunge datorită împiedicării transmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa de lumină și zona umbrei. Cam brutală explicație… Dar se poate și mai dură explicația, umbra este o proiecție bidimensională a obiectului opac…

Unu…  Cuvinte alese despre umbră și umbrele din viața noastră „Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine”, spunea Michelangelo. Dar, cum se întreba Sfântul Vasile cel Mare, „nu sar oamenii de multe ori peste umbre, ca peste niște șanțuri și prăpăstii? Pentru că, precum umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, totul s-a „pecetluit” şi nimeni nu mai…

A doua… Și azi, alte îngândurări despre cădere… Căderea este, cel mai des, una a libertăţii. S-a spus că prin cădere omul pierde libertatea edenică multivalentă (poţi avea orice pom) pentru o libertate istorică bivalentă (un singur pom). Căderea echivalează, deci, cu o implozie transcendentală, cu o compresie mutilantă a libertăţii edenice originare, credea Victor Hugo… Omul îşi poartă cu el…

„Revederi…” de Ionuț Cristache

M-am reîntâlnit în această toamnă cu o parte dinte foștii mei elevi, au fost revederi de 10, de 15 și de 25 de ani. O singură mare întrebare m-a frământat de fiecare dată: cum de arătăm atât de strâmbi, de săraci spiritual și moral, când elevii mei (reveniți de prin lumea largă) sunt atât de speciali? O minune să-i revăd… Suntem întrebați adesea dacă a greși este același lucru cu a fi creativi.…

„Cuvinte amăgitoare” de Ionuț Cristache

Mă întorc, uneori, la pagini adunate în tinerețe, sub semnul unui timp care avea, cum spunea un mare prozator, multă răbdare cu noi. O răbdare amăgitoare, așa cum erau și vremurile palide pe care le-am trăit… Azi, nu prea mai avem vreme să privim pomii înghețați din grădină, sfâșiați de vântul de noiembrie, iar uimirea e singura biruință care ne-a mai rămas. Ne amăgim cu lipsa de amărăciune și ne…

„Sensul gratuității” de Ionuț Cristache”

„Cultura trebuie lăsată libertății principiului spiritual, principiu cu adevărat și integral uman”, spunea Doamna Florica Neagoe, profesoara mea de istoria filosofiei moderne, prin anii ’70. Cum au trecut anii… Acum peste patruzeci de ani, în amfiteatrul Cantemir al Facultății de Filosofie din București, această mare Doamnă ne-a vorbit într-o dimineață de noiembrie despre sensul gratuității. Am…