#romii

I made the mistake of trying to draw that new Gojo art in my style, and it went about as well as you’d expect. 🫠

Contributors Spotlight : Romii

Introducing our flashy Summit War artist, Romii! Find more of her work through her social media!

New Post has been published on http://bit.ly/2fmvgWG

Diamantul din șatră: Cartea surprinzătoare despre tradiţiile şi trăirile romilor

La vârsta de opt ani, când a citit prima carte de poveşti, s-a gândit că va crea și el așa ceva,  pentru cât mai mulţi cititori…

Abia la vârsta de 41 de ani, după ce destinul l-a purtat, de-a lungul vieţii, către diverse domenii de activitate (muzică, informatică),  Nelu Sorin Stancu a realizat că acel vis a rămas prezent în sufletul său. Și a scris un roman, intitulat “Diamantul din șatră“, iar titlul nu este întâmplător, deoarece visătorul scriitor este de etnie romă. Volumul va fi lansat pe data de 17 noiembrie, la București. “Acest roman a fost scris pentru a-mi aduce contribuţia la cultura scrisă a etniei rome. Multă vreme am ascuns apartenenţa mea la etnia romă, din cauza prejudecăţilor ce îmi micşorau considerabil şansele de reuşită în domeniul de activitate pe care îl urmam. Prin scrierea acestei cărți mi-am deschis baierele sufletului, pentru a vă invita să exploraţi un univers aparte, plin de emoţii şi sentimente”, spune Nelu Sorin Stancu.

A scris cartea – ce conţine 410  pagini despre viaţa, tradiţiile, portul şi trăirile romilor nomazi şi romilor vătraşi, pe parcursul a 18 luni. Deşi “Diamantul din şatră” este o ficţiune, aproape toate personajele sunt inspirate de persoane reale, autorul considerând că înţelegerea tradiţiilor, a principiilor şi a felului de a fi al romilor îi va face pe oameni să renunţe la a judeca: „Am convingerea că citind această carte, veţi râde, veţi lăcrima, veţi iubi şi veţi simţi libertatea sufletelor hoinare”. Totuși, care a fost parcursul vieții lui Nelu Sorin Stancu până la a găsi…diamantul? A studiat muzica timp de 8 ani, după absolvirea bacalaureatului a fost admis la Facultatea de Medicină din Bucureşti, dar, din cauza unor probleme personale, s-a transferat la Facultatea de Medicină şi Farmacie ” Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, la colegiul universitar de tehnică dentară. După absolvirea studiilor, datorită unei oportunităţi, s-a angajat ca redactor şi creator de cuvinte încrucişate (cum îi place să spună). În ultimii 12 ani s-a reprofilat pe domeniul IT, iar în prezent realizează software pentru administrarea bazelor de date şi software bancar.

Surse de inspirație

“Doresc ca această carte să constituie un îndemn pentru toţi tinerii de a-şi urma visul, de a lupta şi a avea încredere în propriile puteri, precum Şandor – eroul  principal al romanului”, mai subliniază autorul, care totodată divulgă sursele de inspiraţie pentru acest roman: „V-aş recomanda să ascultaţi vechile cântece rome − ele vă vor spune mult mai multe poveşti. Doresc ca această carte  să constituie un îndemn pentru toţi tinerii de a-şi urma visul, de a lupta şi a avea încredere în propriile puteri, precum Şandor – eroul  principal al romanului”.

Documentarea  necesară scrierii romanului s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani, în decursul căreia autorul a cules multe informaţii  de la  bătrâni ce au trăit cândva în şatră şi de la urmaşi ai romilor deportaţi în Transnistria:„Deşi nu este un roman istoric, scrierea lui a necesitat o documentare temeinică”.

“Diamantul din şatră” redă, într-o perspectivă romantică,  tradiţiile lumii fascinante şi misterioase a romilor nomazi şi vătraşi, prin prisma unei intrigi complexe în care misterul şi suspansul se împletesc cu poveştile de dragoste şi scenele de ocultism.  Personajele romanului se confruntă cu o multitudine de situaţii limită: deportare , crime, trădări; dar totodată au parte de crâmpeie de fericire datorate iubirii şi sentimentului de libertate propriu sufletelor hoinare. Romanul promovează  imnul internaţional al romilor – ”Gelem, Gelem”, dar şi alte cântece vechi ale etniei. De asemenea, sunt descrise meşteşugurile tradiţionale, sunt evocate diferite tradiţii şi obiceiuri rome (cum ar fi preţul miresei, jocul cămăşii, diverse obiceiuri ce ţin de nuntă sau de înmormântare). Un accent important este pus pe emoţiile şi sentimentele romilor: jalea din sufletele deportaţilor, înfrăţirea romilor în faţa necazurilor, iubirea pătimaşă şi, nu în ultimul rând, fericirea de a se bucura de darurile naturii şi de bucuriile simple ale vieţii.

Aspectele bune și frumoase

Autorul afirmă, cu sinceritate, că romanul este sufletul său transpus în cuvinte. “Emoţia este chintesenţa acestui roman. Apropiaţii, şi nu numai ei, se întreabă de ce am ales ca prima mea carte să fie despre viaţa romilor nomazi. Ei bine, aşa am simţit! Fiind de etnie romă, cred că pot arăta lumii întregi şi aspectele bune şi frumoase (valori, traditii, trăiri) ale acestei etnii, blamată şi discriminată de-a lungul existenţei ei”.

New Post has been published on http://bit.ly/2epJWbM

DW Romania - Dramă bulgărească: Romii împotriva refugiaţilor

 Afluxul de refugiaţi generează tensiuni sociale în Bulgaria.

„Vameşi europeni în Bulgaria? Nu se poate!” Ivan nu poate să creadă că un asemenea lucru ar fi posibil. Cu atât mai puţin că el se şi întâmplă, deja, la graniţa bulgaro-turcă, unde noua agenţie europeană de protecţie a frontierelor şi-a început activitatea pe 6 octombrie.

Vânzătorul de fructe îşi desfăşoară activitatea în piața din Harmanli, un mic oraş cu 18000 de locuitori, aflat la doar 30 de km de granița cu Turcia. Acolo există chiar și o tabără de refugiați. „Îmi pare rău de refugiaţi, ei sunt înşelaţi”, suspină Ivan. Oamenii ăştia, spune el, „îşi riscă viața şi cheltuie mulţi bani pentru călăuze, pentru ca apoi să ajungă în Bulgaria, unde condițiile din taberele de refugiați sunt teribile, iar polițiştii foarte brutali”.

În Harmanli nimeni n-a auzit despre cei 130 de poliţişti de frontieră europeni. În vreme ce activitatea acestora este discretă şi puţin cunoscută de locuitorii din regiune, refugiaţii stârnesc multă rumoare la Harmanli. Cei mai mulţi cetăţeni se întreabă mai ales de ce, brusc, străzile au fost împânzite de o puzderie de poliţişti şi jandarmi.

Refugiaţi sirieni la Harmanli

S-a spus că poliţiştii bulgari comasaţi în regiune au misiunea de a „proteja populaţia de refugiaţi”, cel puţin asta relatează unii locuitori. Numai că, deocamdată, este exact pe dos. Oamenii în uniformă sunt cei care tulbură localnicii. „În numai o săptămână, mi s-a cerut de trei ori să prezint actele la control. Pentru ce să mă verifice pe mine? Eu trăiesc aici de când m-am născut”, s-a plâns Mitko, muncitor din Harmanli.

Romii împotriva refugiaţilor

Explicaţia lui este simplă: poliţiştii bulgarii îi consideră pe romi suspecţi la modul general. Mulţi alţi bărbaţi din Harmanli cu pielea închisă la culoare pe care îi întrebi ce părere au despre acest lucru vor confirma spusele lui Mitko.

Prezenţa masivă a poliţiştilor a început acum câteva săptămâni, povestesc oamenii locului, într-o cafenea aflată într-un cartier de romi, vorbitori de limbă turcă. Decizia a venit pe fondul unei bătăi în centrul de refugiaţi. Refugiaţii, spune unul dintre bărbaţii intervievaţi, ar trebui daţi afară din ţară. „Au crescut cu cuţitele în buzunare şi sunt oameni periculoşi”.

Un alt tânăr, deşi spune că nu se teme de refugiaţi, declară că este înfuriat că soţia lui se teme să mai iasă afară după lăsarea întunericului. Refugiaţii despre care vorbeşte toată lumea sunt doar bărbaţi tineri, care ies afară doar în grup şi a căror limbă nu poate fi înţeleasă, şi care se uită insinuant la femei, povesteşte tânărul.

Teamă, nu ură

Iveta Lazarova, chelnerita din Harmanli

Totuşi, nu se poate spune că la Harmanli atmosfera ar fi infestată de ură împotriva refugiaţilor. „Oamenii se tem, însă nu îi urăsc pe refugiaţi”, povesteşte chelneriţa Iveta Lazarova. Cu toţii suntem de acord, spune ea, că celor din centrele de primire ar trebui să li se interzică să părăsească perimetrul acestora după venirea serii, astfel încât femeile din Harmanli să se simtă în siguranţă.

Femeia nu ştie că această interdicţie a fost deja introdusă. Oricum, spune că nu se teme. „Multe femei se plâng că refugiaţii se uită jignitor la ele. Aceşti bărbaţi nu sunt obişnuiţi să vadă femei în tricou şi cu capul descoperit. Nimeni nu s-a uitat astfel la mine până acum. Poate şi pentru că nici eu nu le dau atenţie”.

După părerea ei, problema este alta. Refugiaţii sunt băgaţi cu toţii în aceeaşi oală. În vreme ce bărbaţii din Afganistan se poartă urât şi sunt mai degrabă needucaţi, refugiaţii sirieni sunt înstăriţi şi educaţi. „Cu toate acestea, localnicii i-au tratat neprietenos pe toţi”.

Mitko este de părere că nou-veniţii „sunt prost crescuţi”. Le lipseşte educaţia, stau pe jos şi poartă bluze cu glugă. Mitko însuşi are o vestimentaţie similară, lucru pe care îl realizează în timp ce vorbeşte. Stingherit, aruncă ţigara şi îşi dă jos gluga.

Vloggers are very popular now,,, they're telling us stories about their life letting us in their personal stories, help us through tough times etc. But think of this...