„Eu sunt cel ce Te-am răstignit”
Rudolf Steiner, GA necunoscut
4 martie 1911, Hanovra
Partea III
Și acum să ne punem această mare întrebare: Cine, atunci, este responsabil pentru moartea lui Hristos pe Golgota? Într-un anumit stadiu al evoluției, putem într-adevăr să ne punem această întrebare. Și răspunsul la aceasta este: Toate ființele umane sunt responsabile pentru această moarte! Așa cum ucidem continuu „eu-l” de copil ca rezultat al lucrării lui Lucifer și Ahriman în noi, tot așa i-am adus moartea lui Hristos Isus pe Golgota prin uciderea treptată a seminței forțelor vieții din vremea când au început încarnările până când a avut loc Misterul Golgotei. Cea mai profundă dintre toate experiențele creștine este cunoașterea că asupra omului stă vinovăția pentru Evenimentul de pe Golgota și că însăși constituția naturii umane a făcut ca acest lucru să fie inevitabil.
Există o forță vindecătoare pentru această vinovăție pe care o împărtășește fiecare ființă umană? Lucrurile care se întâmplă în lume își au efectul lor asupra naturii umane și nu pot fi împotrivite. Oamenii L-au ucis pe Hristos din cauza evoluției prin care au trecut înainte de coborârea Lui pe pământ. Cu toții împărtășim responsabilitatea pentru moartea lui Hristos. Cu toții ne-am încărcat cu această vinovăție care poate fi vindecată doar cunoscând-o și realizând acest lucru. Și prin această cunoaștere Hristos va fi primit în inimile și sufletele oamenilor, iar sufletele omenești care îl recunosc pe Hristos sunt cele care vor fi mântuite. Hristos va trece cu aceste suflete spre Jupiter când pământul își va atinge scopul evoluției sale. Prin urmare, în evoluția viitoare fie această conștientizare a vinovăției va prevala și Hristos va fi primit în conștiința omului, fie, dacă există cineva care respinge acest lucru, atunci ei nu vor putea participa la forțele vindecătoare care sunt accesibile omenirii. Ei se vor îndepărta de evoluție pentru că nu mai pot participa la ea.
Astfel vedem ce va însemna în viitor să fii creștin. Numai cel care îl poartă pe Hristos în sine în felul acesta este cu adevărat creștin. Creștinul nu se face prin citirea și cugetarea asupra evangheliilor, nici prin cunoaștere abstractă. Un singur lucru îl face pe creștin, și anume realizarea: Tu, ca om, L-ai ucis pe Hristos. Trebuie să-l lași pe Hristos să trăiască din nou în tine; trebuie să pregătești un loc în inima ta pentru Hristos.
În Știința Spirituală, această conștiință poate apărea independent de orice înregistrări documentare, pentru că omul poate deveni creștin când învăță să cunoască și să înțeleagă natura omului. Mintea și intelectul uman de astăzi pot genera cunoașterea că Hristos a trăit. Să ne imaginăm că s-au pierdut toate evangheliile, că toate documentele referitoare la Taina de pe Golgota nu mai există, că nu există narațiuni contemporane, nici o dovadă ce să susțină această existență a lui Hristos. Chiar și așa ar mai exista un mijloc infailibil pentru a ști că Hristos a trăit. Această cunoaștere este posibilă deoarece ființa umană este capabilă să înțeleagă adevărurile spirituale prin gândurile sale. Această capacitate de a înțelege adevărurile spirituale prin gândire dezvăluie faptul că ceva din forțele originale de viață se desfășoară în sufletul intelectual. De aceea, astfel de gânduri sunt atât de pline de viață și putere. Gândurile științei materialiste sunt complet necreative; în astfel de gânduri Spiritul este mort.
Evenimentul lui Hristos a avut loc la începutul erei când Duhul s-a desprins de la cursul luat de evoluția umană. Și așa cum într-un experiment chimic se poate calcula, prin amestecarea substanțelor, care va fi rezultatul, astfel cu clarviziunea se poate calcula, din natura stearpă și abstractă a gândirii moderne, anul în care Hristos a intrat într-un corp uman la Botezul de la Iordan.
Cunoscând în viață știința spirituală și auzind că putem învăța să-l trăim pe Hristos în noi înșine, un sentiment de perplexitate ne poate copleși în fața unui adevăr atât de sublim. Singura modalitate de a depăși această perplexitate este de a dezvolta tipul potrivit de smerenie.
În prima jumătate a secolului XIX, oamenii nu erau lipsiți de spiritualitate așa cum au devenit astăzi. Erau încă mulți care aveau o oarecare bănuială despre legătura omului cu lumile spirituale. O astfel de personalitate a fost Immanuel Hermann Fichte, fiul lui Johann Gottlieb Fichte, ale cărui gânduri au trăit în sufletul său. Immanuel Hermann Fichte a adus în vileag tot ceea ce era posibil la acea vreme pentru a demonstra existența unei lumi spirituale. Scrierile sale sunt unice în felul lor, iar într-un loc din scrierile sale se găsește o sugestie, o bănuială a acestei vinovății originare din om. El nu a ajuns și nici nu ar putea ajunge să afirme că, în realitate, toate ființele umane l-au ucis pe Hristos, dar un fel de bănuială a acestei vinovății originare respiră prin scrierile sale. În prima jumătate a secolului XIX, el afirma că ființele umane trăiesc în întuneric cu referire la lucrurile spirituale. El se revolta împotriva lipsei de valoare a clarviziunii diferiților vizionari și profeți din vremea sa, spunea că trebuie să vină ziua în care mințile oamenilor trebuie să fie îndreptate într-un mod cu totul diferit de cel existent către secretele profunde ale lumii spirituale. Nu este aceasta ca o premoniție a venirii științei spirituale? Și putem foarte bine să ne întrebăm: Suntem cu adevărat capabili să îndeplinim această premoniție? Nu putem decât să sperăm că acest lucru va fi posibil într-o oarecare măsură umilă.
Și încă un adevăr trebuie scris profund în inimile noastre. Hristos a fost o dată și doar o singură dată în lume pentru ca impulsul noii urcări în lumea spirituală să fie dăruit omenirii. Este un adevăr sacru și trebuie privit astfel de noi - că Hristos a putut trăi o singură dată pe Pământ. Afirmația că El va trăi din nou într-un corp de carne pe Pământ ar fi comparabilă cu a spune că cântarul trebuie să se rezeme pe două puncte pentru a putea cântări. Toată lumea știe că un cântar trebuie să aibă un singur pivot. Dacă ar avea două puncte pivotante, nu poate cântări. Nu ar putea exista decât un singur Impuls al lui Hristos și oricine susține că El va veni din nou pentru a da același Impuls, înțelege tot atât de puțin adevăr ca și omul care crede că un cântar trebuie susținut în două puncte. Era necesar ca Hristos să dea o dată ceea ce trebuia să dea. Prin urmare, omul trebuie să depună eforturi sporite pentru a dobândi cunoașterea acestui Impuls al lui Hristos și prin această cunoaștere, i se va deschide din ce în ce mai mult adevărul, că începând cu Misterul de pe Golgota Hristos este unit cu Pământul și că în asta este sursa puterii care îi permite să-L găsească pe Hristos. Oamenii trebuie mai întâi să-L primească pe Hristos în inimile lor și atunci, pentru astfel de oameni, Evenimentul de la Damasc se va repeta și ei vor crește spre o nouă trăire a lui Hristos. Dar ei îl vor cunoaște pe Hristos într-un mod spiritual. Hristos nu va veni înaintea lor într-un trup de carne. Întoarcerea lui Hristos nu trebuie confundată cu singurul și unicul Său sejur într-un corp uman de carne. Știința spirituală este cea care le va oferi oamenilor puterea de a-L trăi pe Hristos în acest mod spiritual.
Și astfel vedem cum știința spirituală fundamentează o afirmație a lui Hristos, o afirmație împotriva căreia păcătuiesc cei care susțin că această știință este necreștină și că ea contravine tradiției evangheliilor. Hristos a spus: “Sunt cu voi până la sfârșitul zilelor pământești” - ceea ce nu înseamnă altceva decât că El lasă revelațiile Sale, noua Sa Evanghelie să ni se reverse în continuu, confirmând astfel cuvintele: “Mai am multe de spus, dar nu le puteți purta acum.” El a spus aceste cuvinte discipolilor Săi care încă nu au putut primi adevărul complet al Evangheliei. Umanitatea va deveni totuși din ce în ce mai pregătită să primească mesajul lui Hristos. Revelația noii Evanghelii nu va înceta, iar știința spirituală trebuie să fie în lume pentru ca omenirea să poată înțelege această revelație neîncetată a lui Hristos. Știința spirituală este aici pentru a da oamenilor ceea de ce ei, în sensul afirmației lui Hristos, erau lipsiți la acea vreme. Ei nu au putut, deci, să audă tot ce le-ar fi dorit Hristos să le spună, dar umanitatea viitorului nu trebuie să fie lipsită de acestea. Hristos cu adevărat le va vorbi oamenilor - și fericiți sunt cei care primesc cuvintele Lui cu înțelegere.
#rastignit














