Știi.. uneori, îmi amintesc că eu nu am nimic special.. că nimic nu mă reprezintă, că orice aș face, ar fi in zadar căci mereu vor exista persoane mult mai bune și că nu mă pricep la nimic în mod deosebit. Sunt doar o piesa oarecare în lumea aceasta mare..
Și.. serios.. vad, în fiecare zi persoane care scriu atât de frumos, care au o gândire mai specială și unica.. văd persoane amuzante și pline de viață.. văd persoane care știu să facă pe cineva să zâmbească.. văd persoane minunate, înzestrare cu însușiri la fel de frumoase ca și ele... Apoi.. mă văd pe mine.. mă privesc din cap până în picioare, din interior spre exterior și ghici ce?! Nu vad nimic care m-ar putea face remarcată.. și, crede-mă, nu mă refer la faptul că vreau sa fiu știută de toți și toate, ci pur și simplu aș vrea și eu să las o amprentă pe sufletul persoanelor pe care le întâlnesc în viața aceasta.. aș vrea și eu ca macar o persoana să spună "ea mi-a umplut sufletul de bucurie" sau "ea era cea mai copilăroasă" când se gândește la mine..
Însă nu.. Eu sunt o persoana dezastru.. Nu am știu niciodată ce să spun in anumite situații, nu am știut să fac ceea ce trebuie, nu am stiu să fiu o persoană specială. Eu sunt doar acel om care se află pe linia de plutire, care nu se îneacă , însă nici nu poate ieși la suprafață prin ceva al său, unic și frumos.. Eu nu știu să mă fac remarcată și să fiu "ceva" in viața cuiva..
Uneori, îmi amintesc că.. sunt un nimic..