#jurnale

După ficare discuție cu familia mă simt oribil. De multe ori și doar simpla prezență a membrilor familieii îmi strică starea de spirit. Mă simt incredibil de rău din simplul fapt că nu pot găsi o modalitate de a trece peste tot, de a-i ignora, de a nu mai lăsa ca acțiunile lor să-mi strice starea de spirit.

Însă oricât de mult aș încerca nu e de ajuns, iar în final tot eu sunt personajul negativ al orcărei discuții din cadrul familiei. Nu știu dacă mereu a fost așa sau dacă doar mai nou interpretz eu tot.

Ideea e că am încercat, am încercat să mă apropii de ei, dar cumva mereu am ajuns ca după fiecare pas înainte să fac cam cinci înapoi. Mai nou așa e în fiecare aspect al vieții mele.

Fac progres, dar apoi parcă tot se năruie.

Îmi e greu să fiu constantă, dar eu încerc. Chiar încerc.

Nimeni nu vrea să fie trist la nesfârșit, nimeni nu vrea să aibă o viață patetică, nimeni nu vrea să se simtă vinovată, mizerabil și un nimic în fiecare zi a existeneți lui. Toți vrem să fim fericiți, fiecare caută fericirea. Unii găsesc fericire temporară, alți o găsesc pe cea eternă. Mă străduiesc să fac parte din a doua categorie a oamenilor, deoarece chiar vreau fericire eternă.

Este un citat, cred că l-am auzit mai demult la biserică, care zice așa “Dacă crezi în El – în Dumnezeu, poți fi fericit și-n cele mai mari necazuri ale tale”, chiar vreau să ajung să trăiesc după citatul acela. Vreau acel tip de fericire necondiționată, acea fericire constantă, să mă pot bucura indiferent de situație.

Chiar dacă acum mă simt tulburată, căci doar ce m-am văzut cu părinții mei și nu a fost cea mai plăcută experieță din lume, încerc să mă bucur totuși.

Mă bucur că nu sunt singură, pentru că am cea mai bună prietenă din lume și un câine care chiar dacă diminețile pe la ora șase e nespus de enervant, e în acelaș timp și o sursă de bucurie pentru mine.

Mă bucur pentru că – dești sunt răcită, nu e extrem de grav.

Chiar dacă mă dor toate, încă pot merge, pot funcționa.

Chiar dacă simt că pe plan artistic stagnez, mă bucur pentru că măcar încerc, nu mă dau bătută, încă continui.

Încerc să găsesc bucuria în lucruri mărunte, deoarece am realizat că fără bucurie nu e nici chef de viață, iar la 19 ani, să nu ai chef de viață e trist.

Așa că vreau să schimb ceva și știu că schimbarea începe cu mine.

Schimbarea începe și cu tine.

Au fost lansate trei noi site-uri web folosind folosind platformele software de la Public Knowledge Project (PKP), care se concentrează pe importanța disponibilității gratuite a rezultatelor cercetării prin politici de acces deschis și pe dezvoltarea de strategii pentru a face acest lucru posibil, inclusiv soluții software specifice. Scopul principal este îmbunătățirea calității academice și…

Sebenarnya saya udah nulis semenjak kelas 3 SD, namun baru bener-bener nyeriusin hobi saya ini sekarang. Belasan tulisan-tulisan abstrak yang pernah saya kirim waktu SD juga sempat diterbitkan disalah satu lini buku anak yang dinaungi penerbit mayor. Buku-buku saya yang pernah terbit itu juga jadi salah satu alasan kenapa saya masih nulis sampai sekarang. Sebagai pembuktian diri sendiri kalau saya punya bakat juga??

Untuk sekarang, saya juga masih terus berproses dan belajar menulis. Kalau dulu saya cuma nulis novelet yang jumlahnya cuma 35 halaman, sekarang saya mau dobrak batas halaman yang dulu cuma bisa saya tulis. Masih kagok, tapi saya yakin proses itu ada.

Salah satu naskah saya sudah ada yang pernah dipublikasi juga disalah satu web (ini saya selesaikan dalam waktu 50 hari sambil ketar-ketir kekejar deadline). Menurut saya, ceritanya berantakan banget karena itu sama sekali belum dipoles dan benar-benar langsung saya unggah tanpa cek dan ricek dulu. Kalau kalian penasaran sama tulisan mentah saya, bisa coba baca Rekonstruksi Hati.