#iunie

Str. Cuza Vodă nr.34,

-------------------------------- In urma cu 5 zile. Eu: - Du-ma mai repede in locul ala cu caldura care ti-a venit in minte, ca deja am intrat in panica. El: - De ce ai intrat in panica? Eu: - Pentru ca nu-mi mai simt degetele. El: - Ajungem imediat, stai linistita. ... Dupa ce mi-am revenit, imi ridic privirea din pamant si ma uit la el. Il privesc cum duce tigara intre buze si trage un fum. Apoi privirea lui o intersecteaza pe a mea. Eu: - Sper ca in viata asta sa am noroc sa dau de un barbat care sa fie la fel de destept ca tine. El: - Pai ce, nu ai dat? Eu: - Ma refer la un sot. El: - Stiu. Eu (ma incrunt la el): Pai de cine zici? El: - De mine. Eu: - Ha?.. El: - Vrei sa te casatoresti cu mine? ------------------------------- Sa rezolv probleme la economie e mai usor decat sa te inteleg pe tine. De asta probabil cand ma apuc de exercitii, imi vin in cap discutiile cu tine. Stiu ca esti o fire complicata.. si ma fascineaza asta. Probabil ca din acest motiv inca mai esti prezent in viata mea si nu te-am lasat acolo, in trecut, pierdut printre amintiri. Si totusi.. e a treia oara cand imi sugerezi ideea de a fi sotia ta. Stiu ca ma vezi ca sotia perfecta si stiu ca iti place sa ma vezi fericita, dar amandoi stim prea bine si motivele pentru care te-ai despartit de mine. Unul dintre ele a fost ca sa nu-mi faci rau.. pai si daca ne-am casatori?.. Nu stiu de ce ma gandesc fix la asta. In general, gandurile legate de noi doi ti le scriu direct tie, insa nu si de data asta.. nu simt sa-ti scriu. Tin si acum minte ziua in care ne-am despartit. Eram in parc, pe o banca. Multa lume care se plimba. Oameni fericiti. Tipete de copilasi. Ciripitul pasarelelor. Soare. Asa cum trebuie sa fie o zi de 1 iunie. Numai noi doi plangeam..   La un moment dat, printre lacrimi mi-ai spus “Esti genul de fata pe care orice baiat sau barbat isi doreste sa o aiba.. si vei fi o sotie perfecta, ai toata calitatile pe care o sotie trebuie sa le aiba. Sper sa am o sotie care sa iti semene tie sau sa fii tu sotia mea.” Amintirea asta ma face sa zambesc, dar.. e un zambet trist. Stim amandoi realitatea. Eu nu sunt ceea ce tu ai nevoie, iar cu timpul, am inteles si eu, ca tu nu esti ceea ce-mi doresc.  Insa tind sa cred ca exista si un motiv ascuns pentru care m-ai pastrat in viata ta. Ti-e teama ca in toata cautarea asta a ta.. totusi, nu iti vei gasi sufletul pereche. Iar legat de mine.. ai siguranta ca voi fi mereu aici, pentru ca asa ti-am promis, iar eu sunt om de cuvant, asa cum ti-am demonstrat mereu.. si pana in prezent sunt singura care si-a dat silinta sa te inteleaga.. sa-ti inteleaga confuzia. Dar tin sa-ti amintesc ca ti-am promis ca voi fi aici ca prietena. Fiecare e acum cu viata lui.