#islamul

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/zarrindast/

Zarrindast

  Zarrindast

  Abu Ruh Muhammad Ibn Mansur Bin Abdullah, altfel cunoscut ca Al-Jurjani, un chirurg excelent din Persia care a înflorit în jurul anului 1088 e.n., a scris o carte, numită „Nur-ul-’Uyun” (Lumina Ochiilor).

Cartea, o mare parte fiind originală, a fost scrisă în timpul regatului Sultanului Malikshah și conține zece capitole. În capitolul 7 el descrie 30 de operații oftalmologice incluzând 3 tipuri de operație de cataractă. El mai tratează anatomia, fiziologia ochiului și afecțiunile acestuia.

Un capitol este dedicat afecțiunilor ochiului care sunt vizibile, ca și cataracta, trahom, scleroză și afecțiunile corneei și problemele pleoapelor.

Alt capitol tratează afecțiunile care sunt ascunse (semnele pot fi vizibile în ochi și vedere dar cauza poate fi altundeva), î.e. paralizia nervului 3, tulburările sangvine, toxicitatea…etc.

Zarrindast

Cartea menționează afecțiunile curabile și incurabile și oferă metode de tratament. O secțiune largă este dedicată chirurgiei ochiului. Există și o secțiune referitoare la medicamente folosite de oftalmologi.

Alt nume renumit este Abu Muttarif din Sevilla, care a înflorit în jurul secolului XI. Pe lângă faptul că era un specialist de ochi, el a mai fost și ministru. Din păcate, întreaga lui operă este pierdută.

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/ammar-ibn-ali-al-mosuli/

Ammar Ibn Ali Al-Mosuli

  Ammar Ibn Ali Al-Mosuli

Ammar, din Mosul (Irak) a prosperat în jurul anului 1010 e.n. El a scris o carte numită „Kitab al-Muntakhab fi ’ilaj al-’ayn” (Cartea Alegerilor în Tratamentul Afecțiunilor Ochiului) și a practicat mai mult în Egipt. Cartea lui tratează subiecte ca anatomia, patologia și descrie șase cazuri istorice pentru operația de cataractă și un caz de nevrită optică. Hirschber scrie că Ammar a fost „cel mai deștept chirurg oftalmolog din întreaga literatură arabă.”

Ammar a discutat 48 de afecțiuni oftalmologice într-o scurtă lucrare de aproximativ 1500 de cuvinte (una dintre cele mai scurte lucrări de acest gen). Acest manuscris poate fi găsit în Biblioteca din Escorial de lângă

Madrid, Spania. Deși este mai scurtă decât cartea lui Ali Ibn Isa, conține mult mai multe remarci originale și observații. Până în secolul XX, opera lui Ammar era disponibilă în limba arabă și o traducere în ebraică a fost realizată de Nathan Evreul în secolul XIII.

Această operă a fost tradusă în limba germană de profesorul Julius Hirschberg în 1905. Ammar a fost cel care a inventat operația de cataractă prin aspirație, folosind un ac fin scobit introdus prin limbul[1] ochiului (unde corneea se unește cu conjunctiva[2]). Aceasta a fost operația cea mai bine efectuată a acelui timp. Acest tip de operație de cataractă este încă practicat în prezent.

Ammar Ibn Ali Al-Mosuli

Ammar, de-a lungul activității lui de chirurg și cercetător, niciodată nu a uitat că în primul rând era musulman și apoi om de știință. Acest lucru este observat prin atitudinea sa plină de compasiune față de pacienți. În călătoriile sale, el și-a îndeplinit obligațiile religioase, vizitând Medina și împlinind Pelerinajul la Mekka.

  [1] Creastă marginală a unei formații anatomice circulare.

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/despre-avicenna/

Despre Avicenna

Despre Avicenna

  Avicenna (980-1036) a fost unul dintre medicii musulmani lideri. El a colectat și sintetizat o mare parte din munca anterioară făcând și multe adăugiri. Cartea lui medicală principală, „Canonul” a devenit una dintre lucrările de bază de referință în vremurile medievale.

Această lucrare este o contribuție prețioasă nu doar pentru medicina medievală dar și pentru istoria universală a medicinii tuturor timpurilor. A fost preferată lucrărilor medicale anterioare a lui Hipocrate, Galen și Rhazes în predarea la universitățile din Est și Occident.

Studiul său asupra bolilor și controlarea lor a fost împrumutat parțial din antichitate și parțial dezvoltat prin observarea sa empirică și practicile care încă mai sunt folosite în prezent în medicina tradițională în țările din Orientul Îndepărtat.

În enciclopedia sa medicală, „Al-Canon”, el a dedicat capitole întregi anatomiei, fiziologiei și afecțiunilor urechii, nasului și gâtului.[1]

Despre Avicenna

Pentru diagnosticarea bolilor urechii, nasului și gîtului el folosea oglinzi reflectante, specule speciale și palparea cu degetele pentru a face diferența între umflături. Abilitatea sa dezvoltată în palpare i-a permis să diagnostice bolile orale, faringiene și laringiene cu o precizie exactă. El putea face diferența între leziunile benigne și maligne și era capabil să diagnostice paralizia corzilor vocale fără nici o vizualizare.

El a oferit informații detaliate despre simptomele surzeniei, acufeniei[2], amețelii, rinoreei, răgușelii, disfagiei[3] și stridorului. El a enumerat cauzele cunoscute ale surzeniei și acufeniei și a numit cel puțin cinci tipuri de acufenie, și a făcut referire pentru prima dată la surzenia și acufenia toxică.[4]

El a inventat instrumente și unelte pentru examinarea și diagnosticarea bolilor și a descris o nouă cale de evaluare a nivelului de auz printr-un test simplu de voce. El a recomandat pentru prima dată un tub curbat făcut din argint sau aur, care să fie introdus în laringe pentru a salva pacienții care se sufocă. Însă, unii istorici au atribuit eronat performanța printei intubări endotraheale lui MacEwan și Einsenmenger în 1847.[5]

      [1] Avicenna A.H.A., “Al-Canon in Medicine“, Vol. 1, 2 & 3, Dar Sader Press, Beirut, Lebanon, 1980, pp. 55, 148, 161, 1988.

[2] Senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un stimul extern.

[3] Dificultate în înghițirea alimentelor.

[4] Stephens S.D.G., Tratamentul acufeniei o perspectivă istorică , Jurnalul de laringologie și otologie, Octombrie 1984, Vol. 98, pag. 963.

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/ar-razi-despre-bolile-orl/

Ar-Razi despre bolile ORL

Ar-Razi despre bolile ORL

  Rhazes (850-923) a dedicat o carte de medicină tratării bolilor de dinți, ureche, nas și gât, pe lângă numeroase capitole în cartea sa „Al-Hawi”. Ei obișnuia să examineze pacienții în lumina directă a soarelui sau prin folosirea oglinzilor reflectante, folosind o speculă specială pentru ureche și nas și spatule pentru gură și gât.

El a descris afecțiunile inflamatoare ale urechii medii și externe și a enumerat complicațiile lor, pe lângă alte afecțiuni ale nasului, gurii, faringelui și laringelui. El a fost primul care a descris rinoreea sezonieră și a oferit cauzele ei, pe lângă studiul diferitelor forme de răceală. El a fost primul care a diferențiat pojarul de variolă și a corectat ideea greșită că erau aceeași boală. El a identificat alcoolul și a fost primul doctor care l-a folosit ca antiseptic.

Ar-Razi despre bolile ORL

În chirurgie el a adăugat noi descoperiri, fiind primul medic care a folosit anestezia generală prin inhalare în forma buretelui anestezic. Un burete înmuiat într-o soluție de opiu, extract din semințe de Hyoscamus niger, mătrăgună și Azalee Alpină era folosit la inhalare înainte de orice operație chirurgicală. El a folosit catgutul[1] în chirurgia practică pentru prima dată și obișnuia să își sterilizeze instrumentele în lichid proaspăt de bilă. De asemenea, a inventat instrumente chirurgicale noi pe care le folosea în practica sa chirurgicală.

Cea mai admirabilă invenție a fost aceea a cablului înnodat folosit pentru îndepărtarea umflăturilor nazale și nazofaringiene. Este un cablu subțire cu multiple noduri, care se trece prin nas până la gură și mișcat înainte și înapoi, având aceeași acțiune ca fierăstrăul Gigli.[2]

  [1] Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc.

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/animalele/

Animalele

Animalele

  Potrivit revelaţiei finale, a ucide animalele ca o formă de sport este un act interzis şi constituie un păcat în ochii lui Dumnezeu. Ibn’Abbas a relatat faptul că Profetul lui Allah a spus: „Nu lua drept ţintă nicio fiinţă vie.”

A lua viaţa oricărui animal este interzis, în afara situaţiei când el este destinat a fi mâncat, când ameninţă viaţa umană sau când este utilizat pentru crearea obiectelor de vestimentaţie. A ucide pentru distracţie şi divertisment este în mod fundamental rău. Chiar şi atunci când viaţa unui om este luată pentru crime împotriva societăţii sau atunci când viaţa unui animal este sacrificată pentru a fi mâncat, trebuie procedat astfel încât moartea să vină cât mai puţin dureros cu putinţă. Shaddaad ibn Aws a povestit două lucruri pe care şi le-a amintit ca fiind spuse de Profetul lui Allah: „Cu siguranţă Allah a poruncit bunătate pentru toate lucrurile, așa că, atunci când execuţi pe cineva, fă aceasta într-un mod bun, iar când sacrifici un animal, să îl sacrifici într-o manieră bună. Ascuţiţi-vă cuţitul fiecare dintre voi şi permiteţi animalului sacrificat să moară uşor.”

Deşi unii „iubitori de animale” s-au opus metodei islamice de a sacrifica animalele, alternativa de a le ameţi prin şocuri electrice sau de a le lovi în cap este foarte dureroasă pentru acestea. Atunci când gâtul este tăiat cu un cuţit extrem de ascuţit, animalul nu simte şi îşi pierde cunoştinţa cu rapiditate în momentul în care inima pompează sângele spre exterior, din artera carotidă.

Grija pentru animale este prevăzută în legea divină, chiar şi în cazul câinilor care, în general, nu au voie sa intre în casele musulmanilor. Abu Hurayrah a relatat de la Profet: „Unui om i s-a făcut sete în timp ce mergea, deci s-a urcat pe un puţ şi a băut din el. Ieşind, el a văzut un câine însetat care gâfâia şi mânca noroi. Omul şi-a spus: «Acest animal este la fel de însetat precum am fost eu.» Deci s-a urcat pe puţ şi şi-a umplut încălțările cu apă. A ţinut apoi încălțările între dinţi, a ieşit şi i-a dat câinelui apă. Allah l-a mulţumit şi l-a iertat [l-a trimis în paradis].” Oamenii au întrebat: „O, profet al lui Allah! Primim o răsplată pentru faptul că îngrijim animalele?” El a răspuns: „În faptele fiecărei fiinţe umane există o răsplată.”

Abu Hurayrah a povestit, de asemenea, că Profetul lui Allah a spus: „Allah a iertat o prostituată [dintre israeliţi] care şi-a legat încălțarea de o eşarfă şi a scos apă [dintr-un puţ] pentru un câine pe care l-a văzut murind de sete. Din acest motiv, Allah a iertat-o.”

Dimpotrivă, a face rău animalelor este un mare păcat potrivit legii islamice. ’Abdullah ibn ’Umar a relatat că Profetul lui Allah a spus: „O femeie a fost pedepsită şi trimisă în iad din cauza unei pisici pe care a ţinut-o închisă până când a murit. Ea nu i-a dat nici mâncare, nici apă, nici nu a eliberat-o pentru a mânca din roadele pământului.”

http://ro.truth-seeker.info/atei-calauziti/nenorocirile-speranta/

Nenorocirile - Speranţa

Nenorocirile – Speranţa

  Pe de altă parte, promisiunile divine de dreptate şi milă le oferă credincioşilor încrederea necesară pentru a înfrunta cu răbdare dificultăţile acestei vieţi. În consecinţă, speranţa în Îndurarea lui Dumnezeu este o parte esenţială a credinţei. Aceia care cred în Allah şi luptă cu răbdare pentru a face ceea ce este corect au dreptul să spere la Îndurarea Lui, pentru că El a promis să-i ajute şi să-i sprijine pe aceia care au răbdare:

,,O, voi, cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi Rugăciune [As-Salat], căci Allah este cu cei răbdători.” (Coran 2: 153);

,,Aceia care au crezut, s-au pribegit şi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia să nădăjduiască în mila lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].” (Coran 2: 218).

Desigur, paradisul este recompensa răbdării bazate pe credinţa sinceră în Dumnezeu. Dumnezeu le vorbeşte credincioşilor despre recompensa lor astfel:

„Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem.»” (Coran 2: 155-156).

Răbdarea este, de asemenea, bazată pe încrederea că orice îi este sortit omului este în principal o consecinţă a propriilor fapte rele. Dumnezeu îi aminteşte omenirii despre această realitate în capitolul Aș-Șura al revelaţiei finale, spunând:

http://ro.truth-seeker.info/atei-calauziti/nenorocirile-deznadejdea/

Nenorocirile - Deznădejdea

Nenorocirile – Deznădejdea

  Datorită acestei realităţi, suicidul este explicit interzis în Islam. Allah spune în capitolul An-Nisa’:

„Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!” (Coran 4: 29).

Aceia care comit suicid spun de fapt că Dumnezeu i-a împovărat dincolo de cât pot duce. Ei Îl acuză pe nedrept pe Creator că-i tratează în mod nedrept şi, prin urmare, cad într-o stare cumplită de necredinţă. Din cauza pierderii credinţei, gândurile lor cu privire la Dumnezeu devin diabolice, iar ei cad în deznădejde totală. Ei spun adesea că „viaţa este atât de nedreaptă, încât nu are sens să trăieşti.”

,,Nu-şi pierde nădejdea în îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioşi!” (Coran 12: 87).

În consecinţă, Dumnezeu a informat omenirea că pedeapsa pentru aceia care nutresc gânduri necurate este chinul etern în iad. În capitolul Al-Fath, Allah spune:

http://ro.truth-seeker.info/atei-calauziti/3374/

Religia Islamului - partea 2

    Există multe alte rugăciuni prescrise pentru anumite ocazii. Spre exemplu, de fiecare dată când este purtat vreun veșmânt, Profetul şi-a învăţat adepţii să spună: „Allah, mulţumirea Ți se datorează, pentru că Tu ești Cel care m-a îmbrăcat. Îţi cer beneficiile sale şi beneficiile pentru care a fost făcut şi caut refugiu la Tine de răul său şi de răul din care a fost făcut.”

În al doilea rând, actul trebuie să fie făcut în concordanţă cu calea profetică, numită în limba arabă sunnah. Toţi profeţii şi-au învăţat adepţii să urmeze calea lor, pentru că ei erau îndrumaţi de către Dumnezeu. Ceea ce au propovăduit ei au fost adevăruri divine revelate şi doar aceia care le-au urmat calea şi au acceptat adevărurile vor avea parte de viaţă veşnică în paradis. Potrivit Scripturii lui Ioan 14: 6, profetul Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa: niciun om nu vine la Tatăl decât prin mine.”

În mod similar, ’Abdullah ibn Mas’ud a relatat faptul că, într-o zi, profetul Muhammad a desenat o linie în praf şi a spus: „Aceasta este calea lui Allah.” A desenat apoi câteva linii (ramificaţii ale ei) la dreapta şi la stânga şi a spus: „Acestea sunt căile [rătăcirii], pe fiecare dintre ele fiind un diavol care îi invită pe oameni să o urmeze.” Apoi el a recitat versetul: „Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi-l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui! Acestea vi le-a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!” (Coran 6: 153).

Aşadar singura cale acceptată de a-L adora pe Dumnezeu este cea a profeţilor. Aceasta fiind situaţia, inovaţia în chestiunile religioase este considerată de către Dumnezeu printre cele mai grave lucruri. Profetul Muhammad a spus: „Cea mai rea dintre toate chestiunile este inovarea religiei, dat fiind faptul că fiecare inovaţie adusă religiei este o inovaţie blestemată, rătăcitoare, care conduce către focul iadului.”

Inovarea în religie este interzisă şi de neacceptat pentru Dumnezeu. Profetul a spus, de asemenea, potrivit soţiei sale, ʻA’ișah: „Aceluia care inovează ceva în această chestiune a noastră, care nu îi aparţine de la bun început, i se va respinge [inovaţia].”