#invatat

Iata-ne aici din nou. E din nou acea perioada a anului in care pierd ore bune incercand sa ma conving sa ma uit peste pupincurismele predate in timpul orei de limba si literatura romana. Ma macina clasica intrebare asociata asa-zisului elev modern: cu ce ma ajuta pe mine asta in viata? Pe langa asta, nu pot sa fiu frustrata din cauza ca, bai, aia de la profile de filo dau nexam teza or bac la matematica, in timp ce cei ce au bucuria de a face parte dintr-o clasa de real tot trebuie sa-si imbranceasca-n cap caietele alea pline de comentarii. After all, singurul motiv pentru care profii de romana mai primesc consideratie e ca dai bac la materia lor.

Acum, hai sa analizam sinesteziile prezente in caietul de romana, in speranta ca le vom gasi vreo utilizare practica. Inca din primul paragraf sunt cuprinsa de o stare stilistica de dezgust, acompaniata de exclamatia simetrica “sa-mi bag”, accentuand starea sufleteasca predominanta de “sa-mi bag”. Pornind de la ipoteza ca telul orelor de literatura e de a face elevii sa aprecieze si sa recunoasca iscusinta scriitorilor romani, resimt un val de confuzie. Ii obligam pe elevi sa memoreze pagini intregi cu psalmuri atat de supraincarcate de laude ca-ti fac scarba, si, ma intreb cine a fost geniul ce a crezut ca asa ceva ar functiona, macar partial? Opinie proprie? Neh. Poate-s unii de parere ca Lucian Blaga a fost un drogat somer ce a ramas repetent de sapte ori la stiinte, si no, nu le putem permite tinerilor sa darame marele personalitati nationale.

Deci, desi nu e vorba de recunoastea scriitorilor sau exprimarea libera a opiniilor, poate totusi ca sunt bune la ceva cursurile astea. Iti largesc vocabularul, nu? But, here’s the deal: poate ca, hey, au si astea ceva influenta aspra vocabularului, nu poti nega faptul ca totusi, cititul are o pondere de mii de ori mai mare asupra lui. Si cat de mult te indeamna clasicii romani catre lectura? Unele opere sunt cam plictisitoare pentru majoritatea elevilor, pentru ca, pana la urma, a trecut ceva vreme de cand au fost publicate, si valorile, mentalitatiile promovate de societate se schimba drastic cu trecerea timpului. Altele ti le baga pe gat prea repede. Cand am citit “O scrisoare pierduta” in clasa a opta, din nefericire am fost cam incapabila sa inteleg sass-ul lui Caragiale, fiindca nu eram familiara cu modul in care stateau lucrurile pe vremea aia, sau whatever se mai intampla si azi in lume.

Astăzi am avut o zi proastă. Chiar dacă nu a fost nici marți, nici 13, pot spune că am avut mult ghinion deoarece am picat un examen destul de facil de trecut în condițiile în care îmi trebuia doar putină inspirație pentru a-l trece. De regulă, zilele mele norocoase sunt cele de 13, mai ales cele de marți 13. Norocul acesta este totuși relativ, deoarece de multe ori chestii care-ți par realizări…

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/al-kindi-marele-om-de-stiinta/

Al-Kindi - marele om de stiinta

  Abu Yusuf Yaqub ibn Ishaq al-Sabah Al-Kindi  a trait intre anii 801 si  873. El a fost filozof, matematician, medic, astrolog, astronom, în general un mare om de știință de origine araba.

Al-Kindi s-a născut în Kufa, într-o familie aristocrată. Numele său complet era: Abu-Yusuf Ya`qoub ibn `Ishaq ibn al-Sabbah ibn `Omran ibn Isma`il al-Kindi.

  Studiile, începute la Kufa, care, în acea perioadă, era un centru al culturii arabe, le continuă la Bagdad. Califul Al-Mamun, remarcând aptitudinea sa pentru studiu, îi stabilește o slujbă la Casa Înțelepciunii (بيت الحكمة; Bait al-Hikma), institut academic (fondat de acest calif la Bagdad), unde se efectuau studii avansate, dar si traduceri din greacă și persană ale textelor științifice.

  În 833, califul Al-Mamun moare și este succedat de fratele său Al-Mutasim, care îl angajează pe Al-Kindi ca tutore al fiului său. în 842, stingându-se din viață, califul Al-Mu’tasim este înlocuit de Al-Wathiq, care la rându-i este sucedat, în 847, de Al-Mutawakkil.

  Sub acești ultimi doi califi, steaua lui Al-Kindi începe să apună, fie datorită concepțiilor sale filozofico-religioase (care păreau să se abată de la linia ortodoxă a islamului), fie rivalităților dintre marii învățați. Al-Kindi este persecutat, iar biblioteca sa temporar confiscată. Astfel că, după moartea sa, opera sa nu are prea mare popularitate, mai ales că au apărut ulterior mari filozofi ca Avicenna și Al-Farabi care i-au eclipsat strălucirea.

Al-Kindi a scris circa 200 de lucrări în domenii precum: matematică, filozofie, astronomie, insa din care foarte puține au supraviețuit timpului.

Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale.

  Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul islamic. Fară traducerile sale, care au constituit un standard pentru limba arabă, nici strălucirea lui Avicenna sau Al-Farabi nu ar fi avut atâta intensitate.