#frigiderul

sufletul mi-e mai gol decât frigiderul. ea îi închide ușa cu tandrețea care nu sperie o furnică. -tu cu ce te hrănești? mă întreba.  -eu sunt aidoma sfinților, eu mă hrănesc cu natura poeziei scrisă la lumina lunii pline, grăiesc,   în timp ce privirea mii se lungește dincolo de perdea, la lada de bere ce doarme neprihănită de judecată. -ah, tu ești precum Moise, poți să despici lichidele în două, sau cel puțin, ficatul tău e, spuse ea jucându-se cu sculptura abstractă din capacele de tinichea. . -Noe ar fii mai mândru de mine! cum am reușit să înghesui, atâtea sentimente și atâția Eu într-o arcă atât de șubredă precum un controlor de metrou la oră de vârf. -tu nu ești o arcă, ești o bombă cu fisiune sufletească, gata să te descarci la fiecare atingere feminină. am tăcut, fumul se ridica alb din scrumieră ca și viața dintr-un cadavru, și simt că a mea deja și-a vomat organele dincolo. . -fă-mi o țigară te rog.