#dezastru

Întotdeauna m-am întrebat de ce viața mea este nedreaptă cu mine?De ce nu îmi oferă un răspuns optimist şi îmi sfâșie în mod incorect realitatea.De ce am avut impresia să cred că, pot salva lucuri din viața mea, când de fapt ele erau pierdute..De ce încrederea mea oarba in oamenii este tot mai rara şi nici zâmbetul nu îmi poate oferi un răspuns?Spune-mi destine ce am făcut greșit, să mă eronezi in mod inexplicit!

e atâta dezordine peste tot în mine..

Tu ai înțeles care e treaba cu dragostea? La un moment dat, toți ne îndrăgostim, iar creierul nostru înregistrează persoana iubită ca fiind un om care nu va pleca niciodată de lângă noi. Dar e doar o iluzie. Cu toții pleacă. Toți. Și din această cauză, creierul face planuri cu persoana respectivă. Că ne vom căsători, vom avea câțiva copii și vom fi fericiți chiar și peste 20-30 ani. Astfel se creează iluzia că nimic nu are rost fără acea persoană, că poate mori fără ea, că ești un nimic fără acel om pe care îl iubești și nu vrei să o pierzi. Iar atunci când pleacă persoana din viața noastră, creierul nostru suferă un adevărat șoc. Îi e greu să mai restabilească ordinea. Și devii un dezastru. Nu mai mănânci, nu mai ești sociabil, nu mai ai chef de nimeni și nimic. În tine e gol, e întuneric, e liniște… Dar într-o zi o să-ți aduci aminte cum erai înainte să cunoști persoana respectivă și așa vei realiza că poți trăi fără acel om, pentru că ai putut și înainte. Poți! Pentru că înainte să apară, viața ta nu depindea de prezența unui om. Viața ta depindea de tine. Și acum depinde. Și va depinde de tine, mereu.