#copii

te-am intalnit cand eram la rascruce de drum. asa ai si ajuns sa ma vezi vulnerabila, cu toate ranile expuse. puteai sa ma ocolesti, sa te faci ca nu iti pasa. dar ai ramas. in scurt timp am descoperit ca suntem doua ramuri ratacite. doi copii impotriva tuturor. si am reusit. am reusit sa trecem peste lucrurile care ne-au ranit si am crescut in adultii care suntem in ziua de azi.

Tu ai înțeles care e treaba cu dragostea? La un moment dat, toți ne îndrăgostim, iar creierul nostru înregistrează persoana iubită ca fiind un om care nu va pleca niciodată de lângă noi. Dar e doar o iluzie. Cu toții pleacă. Toți. Și din această cauză, creierul face planuri cu persoana respectivă. Că ne vom căsători, vom avea câțiva copii și vom fi fericiți chiar și peste 20-30 ani. Astfel se creează iluzia că nimic nu are rost fără acea persoană, că poate mori fără ea, că ești un nimic fără acel om pe care îl iubești și nu vrei să o pierzi. Iar atunci când pleacă persoana din viața noastră, creierul nostru suferă un adevărat șoc. Îi e greu să mai restabilească ordinea. Și devii un dezastru. Nu mai mănânci, nu mai ești sociabil, nu mai ai chef de nimeni și nimic. În tine e gol, e întuneric, e liniște… Dar într-o zi o să-ți aduci aminte cum erai înainte să cunoști persoana respectivă și așa vei realiza că poți trăi fără acel om, pentru că ai putut și înainte. Poți! Pentru că înainte să apară, viața ta nu depindea de prezența unui om. Viața ta depindea de tine. Și acum depinde. Și va depinde de tine, mereu.

Un bătrân s-a dus odată la un electrician ca să-i repare telefonul. "Dar telefonul dumneavoastră nu are nimic...". Bătrânul cu ochii în lacrimi, îl întreabă: "Atunci de ce nu mă sună niciodată copiii mei?"