#acasa

Te iubesc, dar anii trec și ruginește ușa,

Scârțâie când bate vântul și se leagănă oftând,

Vopseaua se umflă și-apar bube râioase,

Pocnesc și-un geamăt de vechitură zdruncină casa.

Din ferestre se va vedea fumul în sobă,

Mirosul cenușii va fi sub picioare,

Iar oglinzile rușinoase vor tremura în priviri –

Uscațivi și zbârciți ca lumânarea ne stingem.

Pereții vor ține minte liniile cearșafurilor mototolite,

Vor respira cu gânguritul copiilor noștri.

Masa va răbda cinele lungi la miez de noapte.

Iar podeaua mângâia-ne-va picioarele.

Acoperișul cedează grindinei,

Iar în podul casei am strâns o viață,

Scările nu vor mai duce nicăieri,

Iar lampa de pe masă va lumina cu amintiri.

Eu mă uit la tine, iar tu la mine,

Timpurile se-mpletucesc în ochii ambilor.

Dacă ai ști cum vom ajunge,

Oare mă vei mai iubi?

Daca-i ști că mă voi topi înaintea ta,

Iar tu bătrân și tremurând, vei vrea să înduri singurătatea?

Daca-i ști că îmi voi pierde mințile printre foile pline de cuvinte,

Iar pereții opaci mi se vor părea portaluri salvatoare,

Și vocile îmi vor îngâna nebunia,

Vei fi de acord să mă ții și acum de mână?

Sau chiar dacă, într-o zi mă voi trezi gheață pe sufletul tău?

Îmi vei permite să te aprind iar?

Sau poate mă voi răci eu?

Mă vei lăsa între umbrele trecutului meu?

Te iubesc, dar ușa se-nchide

Pune-ți valiza pe prag,

Pe lemnul încă răcoros al podelii,

Torneremo.

Torneremo a guardare i tramonti, i sentimenti tra le stelle, proprio nel momento in cui non ci nasconderemo piú. Abbiamo sempre odiato le maschere ed adesso siamo obbligati ad indossarne una ed a guardarci solo tramite uno schermo. Mi chiedo che espressione farai quando ci incontreremo di nuovo per strada, se avremo ancora il coraggio di andare al centro a divertirci e bere una birra dalla stessa bottiglia. È brutto vivere affogata dall'ansia, ma mi basta un tuo abbraccio per calmarmi. Ah sí, giusto... Non possiamo. Ma torneremo a farlo, con un sorriso.

caut și tot caut ceva ce nici măcar nu știu ce este, doar știu că îmi lipsește.

fiecare dintre noi caută ceva, nu? iubire, succes, noroc, inspirație etc. și eu caut, doar că nu știu cum sa numesc ceea ce caut.

mă răscolesc prin viața mea de parcă ar fi ora trei dimineața și m aș răscoli prin pat încercând să adorm. așa aș putea descrie sentimentul.

nu sunt tristă. mă simt chiar bine.

sunt incompletă. nu, nu mă refer la o “altă jumătate”, am iubit de mult timp și este un suflet superb. ceva altceva îmi lipsește.

nu mi dă pace, nu mă lasă să fiu cu adevărat fericită. nu mă lasă să decid ceea ce vreau și nici să fac pași în față, pentru că exact cum am spus, nu știu ce vreau.

mă simt de parcă trăiesc viața altcuiva. o viață mai bună ca înainte, o viață cu mai multe oportunități. dar cum putem caracteriza ce înseamnă o “viață mai bună”?

mulți ar spune că depinde de câți bani ai și cum decurg lucrurile pe plan amoros, pe plan social etc. dar sunt astea cu adevărat criterii prin care putem înțelege dacă ceea ce avem acum este mai prețios decât ceea ce am avut cândva?

fericirea e subiectivă. fericirea înseamnă ceva pentru mine, dar ceva cu totul diferit pentru tine.

totul e perfect aici, dar eu cred că eram mai fericită acolo. poate fi și faptul că e acasă acolo, dar și ceea ce numești acasă e subiectiv.

am înțeles că sunt blocată în trecut cu mult timp în urmă. mi s a spus că odată ce voi avea tot ce aveam și acolo aici, voi trece peste.

nu am tot ce am acolo, am mai mult. dar tot tânjesc după ceea ce nu mai am.

simt că sunt legată și că ceva mă cheamă înapoi, ca să fac un pas înainte.

dar altceva îmi spune că mergând înapoi va fi exact ca și cum as încerca să îmbrac ceva ce îmi este mic de ani de zile.

Taurus the Bull One of the challenges I set myself with this series of pictures was to use only the “4-scales” colour schemes attributed to each one — sometimes, as with this one, those are colours I wouldn’t normally or naturally put together, like in this one! Taurus has colour scales that felt like they’re all over the place, whereas the previous one, Aries, had scales that were all pretty similar — both challenging in different ways. Still others are in colours I don’t necessarily gravitate towards using in my everyday stuff (like music lyrics sheets for my albums’ songs). Forcing myself to try to bring out a coherent idea and a decent-looking picture within these set “limitations” is a really nice challenge, and it’s pretty exciting! I hit upon this idea because I started with the Crab picture, which I did for fun and because I happen to like crustaceans, with no idea to creating a zodiac series at that point. I was just tired and making a crab picture...like you do... I noticed only afterwards that I happen to (!) have done it in precisely the colours that would have been prescribed for a Cancer crab. Anyway!! I’m enjoying the hell out of this, and I hope you enjoy them, too. “But wait, aren’t you a musician? What’s with these non-music pictures?” I can’t say for certain, but…. all this stuff joins up somewhere in my unconscious, it’s all connected. When it comes out in the music, I’ll have a moment of understanding about why I’m doing these pictures in the way I’m doing them. That’s pretty exciting to me, too. Anyway! That’s enough chatter for now… I hope your day is pretty good.